1. [MDA2] smârcit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: smârci] (Mun) 1-2 Smiorcăit2 (3, 5).
2. [MDA2] smârci [At: TDRG / V: zm~ / Pzi: ~cesc / E: smârc1] (Reg) 1 vi (D. apă) A musti. 2 vi (Pex; d. apă) A plescăi. 3-4 vir (D. oameni) A (se) smiorcăi (6-7). 5 vi (Îe) A o ~ A i se întâmpla cuiva un lucru neplăcut, neașteptat. 6 vi (Îe) A ~ din nas A face mofturi. 7 vt (Mai ales d. vite) A sorbi. 8 vi (Mun; Olt) A râvni să bea, să manânce etc.
3. [MDA2] zmârci v vz smârci
4. [DEXI] zmîrci vb. IV. v. smîrci.
5. [DAR] smârcit, -ă, adj. (reg.) 1. care trage aerul repetat pe nas, provocând un zgomot caracteristic; sfârcâit; căruia îi curge nasul. 2. care plânge înăbușit, și întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot; smiorcăit, plângăcios, plângăreț.
6. [DAR] smârci, smârcesc, vb. IV (reg.) 1. (despre apă) a musti; a plescăi. 2. (despre oameni) a plânge înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcăi. 3. (despre vite) a sorbi. 4. a râvni (să bea, să mănânce).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL