1. [DEX '09] SMOMIRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.
2. [MDA2] smomire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: smomi] (Îvp) 1 Momire. 2 Atragere a cuiva de partea sa Si: (îvr) smomit (1). 3 Determinare a cuiva să meargă undeva.
3. [DEX '98] SMOMIRE, smomiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.
4. [DEX '09] MOMI, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.
5. [DEX '09] SMOMI, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.
6. [MDA2] momi vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mesc / E: bg мамя, srb mamiti] 1 A atrage prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni, adesea mincinoase, prin daruri etc. Si: a ademeni, a amăgi, a înșela. 2 A seduce. 3 A atrage de partea sa. 4 A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. 5 (Spc; c. i. pești, animale) A ademeni cu momeală (4-5). 6 A liniști, a potoli pentru scurt timp.
7. [MDA2] smomi vt [At: URECHE, LET. I, 188/32 / V: (reg) ~mni, zmomui / Pzi: ~mesc / E: s- + -momi] 1 (Îvp) A momi. 2 (Îvp) A atrage de partea sa Si: a momi. 3 (Îvp) A determina pe cineva să meargă undeva Si: a momi. 4 (Reg) A instiga. 5 (Reg) A enerva foarte tare. 6 (Reg) A fugi (8).
8. [MDA2] smomni v vz smomi
9. [MDA2] zmomui v vz smomi
10. [DEX '98] MOMI, momesc, vb. IV. Tranz. A amăgi cu vorbe; a ademeni; a înșela. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, scr. mamiti.
11. [DEX '98] SMOMI, smomesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.
12. [DLRLC] MOMI, momesc, vb. IV. Tranz. 1. A amăgi (pe cineva) cu vorbe sau cu minciuni, a ademeni, a ispiti, a înșela. Atunci mai zăbovește prin sat – zise Gogu jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale? REBREANU, R. I 164. Moș Petrache... îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fin din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ♦ (Subiectul e un lucru ademenitor) A atrage. Ne momește farmecul necunoscutului, și încercăm, într-un noroc, o nouă scoborîre de pe Ceahlău. VLAHUȚĂ, O. AL. I 158. ◊ Absol. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. ♦ A atrage cu momeală pești sau alte animale pentru a le prinde; a arunca ceva de mîncare unui animal pentru a-l domoli. [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II 72. 2. (Cu privire la foame) A amăgi, a înșela. Ar fi bine... să culeagă cîteva pere spre a-și mai momi foamea. ISPIRESCU, L. 224. Ne mai momirăm foamea nițel. GORJAN, H. II 36. – Variantă:(regional) smomi (SBIERA, P. 149, CREANGĂ, P. 170, ALECSANDRI, T. 1409) vb. IV.
13. [DLRLC] SMOMI vb. IV v. momi.
14. [Șăineanu, ed. VI] momì v. 1. a atrage prin momeli: cum momim și noi pe prunci PANN; 2. a înșela cu amăgiri: își momi foamea. [Slav. MOMITI].
15. [Șăineanu, ed. VI] smomì v. a amăgi cu făgăduieli: să-ți smomească pe nevasta CR. [V. momì].
16. [Scriban] momésc v. tr. (vsl. momiti, mamiti, sîrb. mámiti, rus. manít, a momi, a atrage. V. momîĭe). Atrag pin înșelăcĭune: telaliĭ momesc slugile de la un stăpîn ca să le ducă la altu. A momi foamea, a o înșela mîncînd puțin ceva ce să nu te chinuĭască pînă ce veĭ avea mîncare destulă. – În est și smomesc (sîrb. smámiti, rus. smanitĭ). V. zămorăsc.
17. [Scriban] smomésc, V. momesc.
18. [Scriban] zmomésc, V. momesc.
19. [DOOM 3] smomire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomirii; pl. smomiri
20. [DOOM 2] smomire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomirii; pl. smomiri
21. [DOOM 3] momi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momesc, 3 sg. momește, imperf. 1 momeam; conj. prez. 1 sg. să momesc, 3 să momească
22. [DOOM 3] smomi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomesc, 3 sg. smomește, imperf. 1 smomeam; conj. prez. 1 sg. să smomesc, 3 să smomească
23. [DOOM 2] momi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momesc, imperf. 3 sg. momea; conj. prez. 3 să momească
24. [DOOM 2] smomi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomesc, imperf. 3 sg. smomea; conj. prez. 3 să smomească
25. [IVO-III] smomesc, -meam 1 imp., -mii 1 aor.
26. [DER] momi (momesc, momit), vb. – A seduce, a atrage, a ademeni. – Megl. mumes. Sl. mamiti „a înșela” (Miklosich, Lexicon, 362; Cihac, II, 202; Tiktin; Berneker, II, 15; Conev 98), cf. bg. mamjă, cr. mamiti, pol. momić. Der. momeală, s. f. (ademeneală, tentare; nadă); momelnic, s. m. (înv., prestidigitator); smomi, vb. (a înșela, a seduce), cu s- expresiv (după Geheeb 39, cu -s sl., cf. sl. izmamiti).
27. [DGS] momi vb. IV. tr. 1 (compl. indică oameni) a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela1, a minți, a mistifica, a păcăli, a trișa, <livr.> a iluziona, <fam.> a fenta, a fraieri, a juca, a prosti1 a șmecheri, a țepui2, <înv. și reg.> a fulăi, a planisi, a poticăli, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, <reg.> a celui, a mâglisi, a obroci1, a ormoci, a șugui1, a tășca, <înv.> a blăzni, a dezmânta, a gâmbosi, a îngâna, a lâncoti, a se linguși, a măguli, a surprinde, <peior.> a chilipirgi, <fig.> a îmbrobodi, a orbi, <fig.; pop. și fam.> a boi3, a duce2, a purta, a șurubări, a șurubui, <fig.; fam.> a aburi, a aiura, a arde, a bărbieri, a dribla, a frige, a încălța, a pârli, a pingeli, a pingelui, a potcovi, a prăji, <fig.; reg.> a pârjoli, a șurubi, <fig.; înv.> a aromi, a luneca, <arg.> a accidenta, a daiboji, a pricăli. A momit multe persoane în vârstă cu vorbe frumoase. 2 (compl. indică ființe) a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a seduce, a tenta, <reg.> a îmbăgiua, <înv.> a aiepta2, a celui, a iscusi, a încelui, a năpăstui, a opăci, <fig.; înv. și pop.> a trage, <fig.> a îmbia, a orbi, <fig.; înv.> a apuca, a aromi, a înfrânge, <arg.> a iordăni. Îl momește cu perspectiva unui profit mare pentru a-l determina să intre în afacere.
28. [DLRLV] SMOMI vb. (Mold.) A ademeni, a momi. Va smomi pre bărbat să-ș lase muiarea pentru ca să o ia. ȘT, 262. Dară cu aceastea ale tale minciunoase înșelături inima nu-m vei smomi, nici cu gîndul mă voiu îndoi. CD 1698, 24v. Pentru că de multe ori nu era pîne de mîncat, el, ca să ne smomească si să ne culcăm sătui în pat, să obicinuisă de ni spunea cîte o basnă. B 1775, 85v; cf. URECHE ; PRAV.; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS; CD 1770, 29r. Etimologie: pref. s- + momi. Vezi și smomeală.
29. [DLR] MOMÍ vb. IV. T r a n z. 1. A atrage (prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni, adesea mincinoase, prin daruri etc.); a ademeni, a amăgi, a înșela. Cf. ANON. CAR. Au gîndit să o momească la sine. ȚICHINDEAL, F. 52/6. Îl momiiu și-n depărtare ducîndu-l, l-am omorît. PANN, P. V. III, 115/8. De aceea, că s-o momească, o coprinse, drept răspuns, și el cu brațul, SLAVICI, N. II, 302. Încercă să momească pe Nadina să-l aștepte. REBREANU, R. I, 175. Domnul Zamfirescu însă fu momit încet, încet, pînă ce goli singur o sticlă și jumătate. STĂNOIU, C. I. 99. Ban pe ban momește (=ban la ban trage, v. ban). Cf. JIPESCU, O. 15, ZANNE, P. V, 44. ◊ (Subiectul logic indică mijlocul folosit pentru a atrage, a ademeni) Venise. . . momită de vrăjile babei. EMINESCU, N. 26. Vînduse tot, momit de zîmbete viclene. ANGHEL, PR. 64. ◊ F i g. Ne momește farmecul necunoscutului. VLAHUȚĂ, R. P. 187. Venise la noi. . . momit de renumele bîlciului din Rîureni. GALACTION, O. 274. ◊ (Subiectul este un obiect) Aurul momește numai ochii. MARCOVICI, D. 148/5. (A b s o l.) Un zîmbet e apa, la scaldă momește. IOSIF, T. 59. ♦ A seduce. Trăgea cu coada ochiului. . . întocmai cum fac lelițele ce umblă să momească pe tineri. ISPIRESCU, U. 22. ♦ A atrage de partea sa, a determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. N-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale. REBREANU, R. I, 164. V-a momit coada de topor d ciocoilor c-o balercă de vin. STANCU, D. 133. Am venit să-ți spun să nu-mi momești argații. CAMILAR, N. II, 381. S p e c. (Complementul indică pești, animale) A ademeni cu momeală (2). Momelile . . . sînt mâncarea ce li se aruncă [peștilor] spre a-i momi sau atrage la vad. ATILA, P. 53. 3. A liniști, a potoli, a atenua. V. a m ă g i. Ne mai momirăm foamea. GORJAN, H. II, 36/20, cf. ISPIRESCU, L. 224. Presărăm flori pe morminte, pentru a ne momi deznădejdea, KLOPȘTOCK, F. 264, Moș Petrache. . . îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fîn din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Româncele din Banat. . . încă îndătinează a-și înțărca copiii numai în zile de frupt. . . cînd îi pot momi cîte c-un dărab de cîrnaț. MARIAN, NA. 424. ◊ (Prin lărgirea sensului) [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II, 72. Momesc cînele c-un comat de pită. ALR II 3 417/36, cf. 3 417/27, 29, 791. – Prez. ind.: momesc. – Din bg. мамя, scr. mamiti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL