1. [DEX '09] SMOCHINIT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit2, zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.
2. [MDA2] smochinit, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C: 122 / Pl: ~iți, ~e / E: smochini] (Fam) 1 (D. pielea omului) Zbârcit. 2 (Pex; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care are pielea zbârcită.
3. [DEX '98] SMOCHINIT, -Ă, smochiniți, -te, adj. Încrețit2, zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.
4. [DLRLC] SMOCHINIT, -Ă, smochiniți, -te, adj. Încrețit ca o smochină; zbîrcit. V. stafidit. Fața îi era smochinită, cenușie, și i se făcuse mică cît pumnul. DUMITRIU, B. F. 85. O pălăriuță mică, de formă tiroleză, trimetea în jurul gîtului smochinit o lungă pană de struț. CAMIL PETRESCU, N. 49.
5. [DEX '09] SMOCHINI, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci1, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.
6. [MDA2] smochini vr [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~nesc / E: smochină] (Fam) 1 (D. pielea omului) A se zbârci. 2 (Pex; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A face zbârcituri pe piele.
7. [DEX '98] SMOCHINI, smochinesc, vb. IV. Refl. A se zbârci1, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.
8. [DLRLC] SMOCHINI, smochinesc, vb. IV. Refl. A căpăta multe zbîrcituri; a se zbîrci. V. stafidi.
9. [Scriban] smochinésc, V. stafidesc.
10. [DOOM 3] smochini (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă smochinesc, 3 sg. se smochinește, imperf. 1 sg. mă smochineam; conj. prez. 1 sg. să mă smochinesc, 3 să se smochinească; imper. 2 sg. afirm. smochinește-te; ger. smochinindu-mă
11. [DOOM 2] !smochini (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinește, imperf. 3 sg. se smochinea; conj. prez. 3 să se smochinească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL