1. [MDA2] smiorcăitură sf [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) smârc~ / Pl: ~ri / E: smiorcăi + -tură] (Rar) 1-3 Smiorcăială (1, 4-5).
2. [MDA2] smârcâitură sf vz smiorcăitură
3. [DAR] smiorcăitură, smiorcăituri, s.f. (înv.) zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL