1. [DEX '09] SMIORCĂIALĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit1. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.
2. [MDA2] smiorcăială sf [At: REBREANU, R. II, 64 / V: (reg) ~ier~, smor~ / Pl: ~ieli / E: smiorcăi + -eală] 1 Sunet caracteristic provocat de cel care trage (în mod repetat) aerul pe nas Si: smiorcăit1 (1), (reg) sfârcâit, smârcâială, smârcitură (1). 2 (Mun) Gălăgie mare. 3 (Pex) Bătaie (1). 4-5 Plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut) Si: smiorcăit1 (2-3), (rar) smiorcăitură (1-2), (îrg) scriveală (1-2), (reg) scrivitură (1-2), smiorcăneală (2-3), smiorcănit1 (2-3), smârceală, (fam) sclifoseală, sclifosit1. 6 (Pex) Sunet emis de cel care se vaită. 7 (Mun) Zgomot, asemănător unui clipocit, pe care îl face apa intrată în încălțăminte. 8 (Mun) Zgomot, asemănător unui clipocit, pe care îl fac rufele îmbibate cu apă, când sunt stoarse ori spălate.
3. [DLRLC] SMIORCĂIALĂ, smiorcăieli, s. f. Smiorcăit. Nici nu-mi mai pot face serviciul în tihnă, din pricina smiorcăielilor tale. REBREANU, R. II 64.
4. [MDA2] smiercăială sf vz smiorcăială
5. [MDA2] smorcăială sf vz smiorcăială
6. [DOOM 3] smiorcăială s. f., g.-d. art. smiorcăielii; pl. smiorcăieli
7. [DOOM 2] smiorcăială s. f., g.-d. art. smiorcăielii; pl. smiorcăieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL