1. [DEX '09] SMICEA, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.
2. [MDA2] smicea sf [At: VARLAAM, C. 471 / V: (înv) smăc~, sămc~, (îrg) sminc~, sâmc~, zm~, (reg) ~cel s, ~igdea, smâc~, smânc~, smunc~, sănc~, sânc~, cimc~, m~, zminc~, zminceauă, zmânc~, zmunc~, zimțea, zni~ / Pl: ~ele / E: ml *summicella „vârfuleț”] 1 (Îrg) Vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2 (Pex) Pisc2. 3 (Reg; precedat de arn „o” și udp „de”) Cantitate mică din ceva (atât cât încape pe vârful cuțitului). 4 (Îvr) Bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva Si: fărâmă (1). 5 (Mol; Trs; pan) Partea ascuțită a fusului. 6 (Reg; pan) Bețișor cu vârf ascuțit, folosit în medicina populară. 7 (Olt; Trs; pan) Cuțitaș mic și ascuțit, cu plăsele de lemn, cu ajutorul căruia se fac fluiere sau se înțeapă animalele bolnave pentru a li se lua sânge. 8 (Reg; pan) Cuțit folosit în cizmărie pentru tăiat piele. 9 Ramură tânără care se dezvoltă pe rădăcina sau tulpina unei plante Si: lăstar, mladă, mlădiță, vlăstar, (îvp) odraslă, (reg) loază, mlădoacă. 10 (Pex) Nuia. 11 (Bot) Ramură la măr și la păr cu toți mugurii vegetativi. 12 (Rar) Spic subțire de iarbă. 13 (Olt; lpl; îf sâmcea; îs) Sâmcele de ziuă Zori (ai zilei).
3. [DEX '98] SMICEA, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-o arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.
4. [DLRLC] SMICEA, smicele, s. f. Mlădiță, nuielușă, vărguță (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. Un frumos măr rotat care mai păstra încă pe smicelele vîrfului cîteva poame roșii ca sîngele. SADOVEANU, Z. C. 28. Se mai adaugă și smicele de măr dulce, adică mici rămurele de măr de grădină. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 31. Fă cumva, te rog, și mi-i înșiră [păstrăvii] pe-o smicea, ca să-i pot duce. HOGAȘ, M. N. 75. – Variante: zmicea (SEVASTOS, C. 36), smuncea (ȘEZ. II 81) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] smicea f. 1. vlăstar: din rădăcina rea odrăslește smicea rea PANN; 2. vergea foarte subțire. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] smiceá și zmiceá f., pl. ele (cp. cu sîmcea. în orice caz, nu d. bg. zmĭiče, șerpișor). Vărgută, mlădiță, nuĭa: ca niște zmicele dintr’o rădăcină (Cant.), păstrăvĭ înșirațĭ pe smicea, ĭ-a tras una cu smiceaŭa pe spinare (Olt). – în Trans. și zmî(n)cea. Și zmuncea (Șez. 5, 174).
7. [MDA2] cimcea sf vz simcea
8. [MDA2] micea sf vz smicea
9. [MDA2] sămcea sf vz smicea[1]
10. [MDA2] săncea sf vz smicea
11. [MDA2] sâncea sf vz smicea
12. [MDA2] simcea[1] sf vz smicea
13. [MDA2] smăcea sf vz smicea
14. [MDA2] smâcea sf vz smicea
15. [MDA2] smâncea sf vz smicea
16. [MDA2] smicel s vz smicea
17. [MDA2] smigdea sf vz smicea
18. [MDA2] smincea sf vz smicea
19. [MDA2] smuncea sf vz smicea
20. [MDA2] zimțea2 sf vz smicea
21. [MDA2] zmâncea sf vz smicea
22. [MDA2] zmincea sf vz smicea
23. [MDA2] zmuncea sf vz smicea
24. [MDA2] znicea sf vz smicea
25. [DEXI] zmicea s.f. v. smicea.
26. [DLRLC] SMUNCEA s. f. v. smicea.
27. [DLRLC] ZMICEA s. f. v. smicea.
28. [Scriban] zmiceá, V. smicea.
29. [Scriban] zmîceá, V. smicea.
30. [Scriban] zmînceá, V. smicea.
31. [Scriban] zmunceá f. V. smicea.
32. [DOOM 3] smicea (pop.) s. f., art. smiceaua, g.-d. art. smicelei; pl. smicele
33. [DOOM 2] smicea s. f., art. smiceaua, g.-d. art. smicelei; pl. smicele, art. smicelele
34. [MDO] smicea
35. [IVO-III] smicea, -cele.
36. [GER] smicea Sîmcea „vîrf (de cuțit, de munte)” a fost explicat prin lat. *senticella, diminutiv de la sentis „spin”, etimologie cu drept cuvint respinsă de Densusianu, HdLR, I, p. 38 (totuși menținută de PEW, TDRG, REW, DLRM, Scriban). Cu mai multă probabilitate Candrea, „Buletinul Societăței filologice”, I, 1905, p. 28 (urmat de Densusianu, HdLR, II, p. 27 și de CADE), pornește de la lat. *summicella „vîrfuleț”. Dar ce este smicea, zmicea „vărguță”, „mlădiță” ? Singur Scriban se încumetă să-l explice ca o variantă a lui sîmcea din *senticella. Nu văd de ce n-am porni și pentru smicea tot de la *summicella, care nu face nici o dificultate, nici ca formă, nici ca înțeles. Suprimarea primei sau a celei de-a doua vocale este o problemă de tempo al vorbirii.
37. [DAR] smicea, smicele, s.f. 1. (înv. și reg.) vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mică din ceva. 3. (înv.) bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva; fărâmă. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu vârf ascuțit: fus, bețișor, cuțitaș, cuțit. 5. (pop.) ramură tânără, lăstar, mladă, mlădiță. 6. (pop.) ramură de măr sau de păr cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; în sintagmă) sâmcele de ziuă = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subțire de iarbă.
38. [DRAM 2015] zmicea, zmicele, s.f. – (reg.) Ramură, mlădiță: „Bat găleata oilor cu nouă zmicele de măr dulce” (Papahagi, 1925: 321). – Cf. smicea (probabil din lat. *summi cella „vârfuleț”, DEX).
39. [DLR] MICEÁ s. f. v. smicea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL