1. [MDA2] smiarță sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~țe / E: s + miarță] (Mun) Miarță.
2. [Scriban] smĭárță, V. mĭarță.
3. [Scriban] mĭárță, smĭárță și zmĭárță f., pl. ĭerțe. Munt. Fam. Copil mic: el nu era atuncĭ de cît o mĭarță de copil.
4. [DGS] miarță s.f. (reg.; de obicei ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) v. Pocitanie. Pocitură. Stârpitură.
5. [DAR] smiarță, smiarțe, s.f. (reg.) ființă pipernicită; stârpitură, miarță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL