1. [DEX '09] ZMEURIȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș.
2. [MDA2] zmeuriș [At: CREANGĂ, P. 31 / P: zme-u~ / V: sm~, jm~ / Pl: ~uri, ~e sn și ~i sm / E: zmeur + -iș] 1 sn Zmeuret. 2 sm (Bot; reg) Zmeur (1) (Rubus idaeus).
3. [DEXI] zmeuriș s.n. Loc pe care cresc, spontan sau cultivat, (mulți) zmeuri; zmeuret, (pop.) zmeuriște, (reg.) zmeuruș. Peste zmeuriș zăpada cade (VOIC.). • sil. zme-u-. pl. -uri. și smeuriș s.n. /zmeur + -iș.
4. [DEX '98] ZMEURIȘ, zmeurișuri, s. n. Loc pe care cresc, spontan sau cultivat, (mulți) zmeuri; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș.
5. [DLRLC] ZMEURIȘ, zmeurișuri, s. n. Loc pe care crește multă zmeură; zmeuret. Aci fusese pădure; e acum pămînt pleș cu zmeuriș. C. PETRESCU, Î. II 202. Scoborii în zmeurișul din care Pisicuța nu-și arăta pe deasupra decît numai vîrful urechilor. HOGAȘ, M. N. 163. Mi-aduc aminte că l-am întîlnit odată prin zmeuriș. CREANGĂ, P. 31. – Variantă: smeuriș s. n.
6. [DLRM] ZMEURIȘ, zmeurișuri, s. n. Loc pe care crește multă zmeură. [Var.: smeuriș s. n.] – Din zmeur + suf. -iș.
7. [MDA2] smeuriș sn vz zmeuriș
8. [DLRLC] SMEURIȘ s. n. v. zmeuriș.
9. [DLRLC] SMEURIȘ s. n. v. zmeuriș.
10. [Șăineanu, ed. VI] smeuriș n. loc semănat cu smeuri: l’am întâlnit prin smeuriș CR.
11. [Scriban] smeuríș n., pl. urĭ (d. smeură). Loc unde crește multă smeură. – Și zm- (VR. 1923, 4, 22). V. muriș.
12. [DOOM 3] zmeuriș (desp. zme-u-) s. n., pl. zmeurișuri
13. [DOOM 2] zmeuriș (zme-u-) s. n., pl. zmeurișuri
14. [DER] ZMEURIȘ2 s. m. (Trans., Bucov.) Zmeurică. (zmeură + suf. -iș)
15. [DER] SMEURIȘ2 s. m. (Trans., Bucov.; Var.) Zmeuriș2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL