1. [MDA2] smerin, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 53/1 / V: ~ren, ~earen, ~ernu / A și: smerin / Pl: ~i, ~e / E: vsl съмѣрьнъ, смѣренъ] (Înv) 1-5 a Smerit (1-2, 5, 7-8). 6-9 a, av Smerit (12-16). 10-14 a Smerit (18-20, 22, 25).
2. [Șăineanu, ed. VI] smerin a. (poetic) smerit: pe capul celui smerin, pe fruntea celui mare AL. [Slav. SŬMIERINŬ].
3. [Scriban] smerín, -ă adj. (vsl. sŭmierĭnŭ, sumierĭnikŭ, smerit, d. mĭera, măsură, ca lat. modestus d. modus, măsură. V. ne-mernic). Vechĭ. Azĭ nord. Smerit. – Și sméren. În Trans. și smérnic (vsl. sŭmierĭnikŭ).
4. [MDA2] smearen, ~ă a vz smerin
5. [MDA2] smeren, ~ă a vz smerin
6. [MDA2] smernu, ~ă a vz smerin
7. [DAR] smerin, -ă, adj. (înv.) 1. smerit, plecat, spășit. 2. modest; sărac; netrebnic. 3. cuviincios; respectuos. 4. cucernic, credincios, evlavios.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL