1. [DEX '09] SLĂNINĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., sb. slanina.
2. [MDA2] slănină sf [At: DOSOFTEI, PS. 259/20 / V: (reg) sclăină, sclă~, ~ilă, slăină, slen~, zl~, zlelină, zlen~ / Pl: (rar) ~ni, (reg) ne / E: vsl ◊ cf bg сланина, srb slanina] 1 Strat de grăsime între pielea și carnea porcului. 2 (Pex) Bucată din slănină (1), preparată și folosită ca aliment (cu adaos de sare sau cu boia sau afumată) Si: (reg) slană (1), clisă, lard, proaspătă, sală2, sigiar, șuncă. 3 (Pex) Bucată de slănină (1) topită și transformată în untură. 4 (Olt; dep; îs) ~ cu ochi Om foarte gras. 5 (Reg; îe) Și cu curechiul uns, și cu ~na-n pod Se spune despre cei care vor să aibă de toate fără să facă nici un sacrificiu. 6 (Fam; pan) Osânză.
3. [DEX '98] SLĂNINĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., scr. slanina.
4. [DLRLC] SLĂNINĂ s. f.. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din grăsimea porcului, întrebuințată ca aliment. Porcul său din ogradă este mai gras, deoarece stă slănina pe dînsul de o palmă. ISPIRESCU, L. 176. Ce le pasă: lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este deavolna; brînză în putină de asemenea. CREANGĂ, A. 38. O bucată de pîne, pe care este puțintică slănină. NEGRUZZI, S. III 204. ◊ Expr. (Familiar) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină v. ochi1 (I 1). Și cu curechiul uns și cu slănina-n pod, se spune despre cei care vor să aibă de toate, fără să sacrifice nimic.
5. [Șăineanu, ed. VI] slănină f. grăsime de porc. [Bulg. SLANINŬ].
6. [Scriban] slănínă f., pl. ĭ (bg. sîrb. slanina, d. slán, sărat; rus. solonina, carne sărată; ung. szalonna, szalanna. V. solniță). Grăsimea care se întinde pe supt șoricu porculuĭ. (Și slăină, după făină). V. osînză. P. loc., v. făină.
7. [MDA2] sclăină sf vz slănină
8. [MDA2] sclănină sf vz slănină
9. [MDA2] slăină sf vz slănină
10. [MDA2] slănilă sf vz slănină
11. [MDA2] slenină sf vz slănină
12. [MDA2] zlănină sf vz slănină
13. [MDA2] zlelină sf vz slănină
14. [MDA2] zlenină sf vz slănină
15. [DOOM 3] slănină s. f., g.-d. art. slăninii; pl. slănini
16. [DOOM 2] slănină s. f., g.-d. art. slăninii; pl. slănini
17. [MDO] slănină, gen. slăninii
18. [DER] slănină (slănini), s. f. – Grăsime de porc. – Var. slăină. Sl. (bg., sb., slov., ceh.) slanina, din sl. slanŭ „sărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 87), cf. ngr. σλανίνα (Meyer, Neugr. St., II, 58). – Der. slăninos, adj. (cu slănină).
19. [Argou] a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.
20. [Argou] cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL