1. [DEX '09] SLĂBĂNOGIT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. (Înv.) Care și-a pierdut puterea, vigoarea; slăbit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. – V. slăbănogi.
2. [MDA2] slăbănogit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2621/59 / V: (înv) slobon~ / Pl: ~iți, ~e / E: slăbănogi] 1 (Înv; d. oameni, d. corpul lor ori d. părți ale corpului lor) Paralizat. 2 (Înv; pgn) Îmbolnăvit. 3 (Înv; pgn) Infirm. 4-6 (Rar) Slab (2, 9, 55).
3. [DEX '98] SLĂBĂNOGIT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. Care și-a pierdut puterea, vigoarea; slăbit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. – V. slăbănogi.
4. [DLRLC] SLĂBĂNOGIT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Devenit slăbănog; lipsit de putere fizică sau morală, slăbit, istovit. Nu cer adăpost decît pentru o noapte, ca să-mi odihnesc slăbănogitele picioare. GANE, N. II 79. Cu greu își mai poate urni... trupul său slăbănogit. HOGAȘ, DR. II 113. Zăvorăște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile Că e roșul odihnit și Corbea slăbănogit. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ (Despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. Un glas slăbănogit îi zise: Bine ai venit. ISPIRESCU, L. 10.
5. [DEX '09] SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv.) A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.
6. [MDA2] slăbănogi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 207r/6 / V: (înv) ~bon~ / Pzi: ~gesc / E: slăbănog] 1-2 vir (Înv; d. oameni, d. corpul lor ori d. părți ale corpului lor) A paraliza. 3-4 vir (Pgn) A se îmbolnăvi. 5-6 vir (Pgn) A dobândi o infirmitate. 7-8 vtrp (Îvp; d. ființe sau d. puterile lor) A (se) slăbi (3-4).
7. [MDA2] slăbonogi v vz slăbănogi
8. [MDA2] slobonogit, ~ă a vz slăbănogit
9. [DEX '98] SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.
10. [DLRLC] SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea, tăria; a slăbi. Trupul i se slăbănogise de atîta nevoință. STĂNOIU, C. I. 168. Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421.
11. [Șăineanu, ed. VI] slăbănogì v. a deveni infirm: brațul meu slăbănogit ISP.
12. [Scriban] slăbănogésc v. tr. (d. slăbănog). Fac slăbănog: boala l-a slăbănogit. V. intr. Rar. Devin slăbănog.
13. [DOOM 3] slăbănogi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, 3 sg. slăbănogește, imperf. 1 slăbănogeam; conj. prez. 1 sg. să slăbănogesc, 3 să slăbănogească
14. [DOOM 2] slăbănogi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, imperf. 3 sg. slăbănogea; conj. prez. 3 să slăbănogească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL