1. [DEX '09] SLĂBĂNOG, -OAGĂ, slăbănog, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens noli-tangere). – Din bg. slabonoga.
2. [MDA2] slăbănog, ~oagă [At: VARLAAM, C. 38 / V: (reg) ~noc~ a, ~nov sm, ~bon~ a, slobon~ a, slobonov sm, scl~, zl~ a / Pl: ~nogi, ~oage / E: bg слабонога] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) paralitic. 3-4 smf, a (Pgn) (Om) bolnav. 5-6 smf, a (Pgn) (Om) infirm. 7 sm (Îs) Duminica (sau sâmbăta) ~ului Sărbătoare creștină care se prăznuiește în a treia duminică (sau sâmbătă) după Paști. 8-13 a, smf Slab (1-2, 6-7, 8-9). 14-15 a Slab (13, 55). 16 a (Reg; d. urechi; îf sclăbănog) Clăpăug. 17 a (Îvr; d. corzi, d. arcuri etc.) Destins2 (5). 18-19 smf, a (Îrg) (Om) sărac. 20-21 smf, a (Rar) (Om) prostănac. 22 sm, rar, sf Plantă din familia balsaminaceelor, cu tulpina suculentă și cu frunze ovale, care se strâng la atingere, cu flori galbene, punctate în interior cu roșu, cu fructul o capsulă care explodează la maturitate, folosită în medicină, mai ales ca laxativ sau diuretic Si: (reg) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie (Impatiens noli-tangere). 23 sm (Bot; reg; șîc ~ de câmp) Trepădătoare (Mercurialis annua). 24 sm (Bot; reg; șîc slobonov de câmp) Brei (Mercurialis perennis). 25 sm (Bot; reg) Cârcel (Ephedra distachya). 26 sm (Bot; reg) Jale (Salvia pratensis). 27 sm (Bot; reg) Buruiana viermilor (Polygonum mite). 28 sm (Bot; Mun) Buberic (Scrophularia nodosa). 29 sm (Bot; reg; îf slobonog) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 30 sm (Bot; reg) Coada-calului (Equisetum arvense).
3. [DEX '98] SLĂBĂNOG, -OAGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.
4. [DLRLC] SLĂBĂNOG2, -OAGĂ, slăbănogi, -oage, adj. (Despre ființe) 1. Slab la trup; uscățiv. Omul, cocoșat pe capră, atinse spinarea udă și slăbănoagă a calului din dreapta. DUMITRIU, N. 80. Un furier slăbănog și un majur cărunt desfăceau o ladă cu registre. CAMILAR, N. I 78. Sida o cheamă pe nevasta lui Minică și cam pînă la brîu îi ajunge bărbatului cu creștetul. E o femeie slăbănoagă. STANCU, D. 86. ◊ (Substantivat, adesea precedînd un substantiv sau un pronume pe care îl determină și de care e legat prin prep. «de») Dacă fabrica aceasta ar fi a muncitorilor, dacă ea ar fi organizată după legi proletare, slăbănogul acesta de Bozan ar înnebuni și lustrul bielei lui ar întrece soarele. SAHIA, N. 31. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil, slab. Era cam slăbănog, dar în ochii voștri se-nfățișa viteaz. PAS, Z. I 103. Se legăna în mers ca o trestie bolnăvicioasă, fără vlagă, slăbănoagă. REBREANU, I. 54. Părintele Ghermănuță, cu înseși slăbănoagele și muritoarele sale mîini își clădise chilia. HOGAȘ, M. N. 136. Să-mi lucrez racla cu mîna mea astă slăbănoagă și să mă așez singurel într-însa. CREANGĂ, P. 319. ♦ Slab de minte. Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache, fiindcă era slăbănog, prostovan. STANCU, D. 6. 3. (Învechit) Infirm, olog, paralizat.
5. [DLRLC] SLĂBĂNOG1 s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele fragile și transparente, cu florile galbene și cu fructe care se deschid prin explozie; crește prin pădurile umede și umbroase de la munte și se folosește în medicină (Impatiens nolitangere).
6. [Șăineanu, ed. VI] slăbănog a. cam slab. ║ m. (slobonog), plantă ale cării frunze se strâng când le atingem (Noli me tangere) [Bulg. SLABONOGA, lit. slab de picioare].
7. [Scriban] slăbănóg, -oágă adj. (vsl. slabŭ, slab, și noga, picĭor. V. coto- și pinte-nog, picĭoroange). Debil, slab. S. m. (bg. slabonoga). O plantă eŭforbiacee numită și slobonog și -ov (V. mercurială). Altă plantă, din familia balsamineĭ (V. balsamină). V. schilod.
8. [MDA2] sclăbănog, ~oagă a vz slăbănog
9. [MDA2] slăbănoc, ~oacă a vz slăbănog
10. [MDA2] slăbănov sm vz slăbănog
11. [MDA2] slăbonog, ~oagă a vz slăbănog
12. [MDA2] slobonog, ~oagă a vz slăbănog
13. [MDA2] slobonov sm vz slăbănog
14. [MDA2] zlăbănog, ~oagă a vz slăbănog
15. [CADE] BRIE sf. 🌿 1 Plantă aromatică cu flori albe, din familia umbeliferelor, numită și „brioală” (Meum athamanticum) (🖼 597) ¶ 2 = SLĂBĂNOG ¶ 3 – TREPĂDĂTOARE 1 [comp. breiu].
16. [DLRLC] SLĂBĂNOAGĂ, slăbănoage, s. f. (Bot.) Slăbănog1.
17. [Șăineanu, ed. VI] slobonog m. Bot V. slăbănog.
18. [Scriban] slobonóg și -óv m. Slăbănog (o plantă).
19. [DOOM 3] slăbănog adj. m., s. m., pl. slăbănogi; adj. f., s. f. slăbănoagă, pl. slăbănoage
20. [DOOM 2] slăbănog adj. m., s. m., pl. slăbănogi; adj. f., s. f. slăbănoagă, pl. slăbănoage
21. [DRAM 2021] slăbănóg, -oagă, slăbănogi, -e, adj., s.m.f. (mit.) Slăbănoagă = personaj din mitologia maramureșeană, întruchipat sub formă de luminițe; „dzână rea; strâgă” (Papahagi, 1925): „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu, 1999: 174). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. slabŭ și noga „picior” (Scriban, DER).
22. [DAR] slobonog, slobonogi, s.m. (reg.) plantă ale cărei frunze se strâng când le atingem.
23. [DRAM 2015] slăbănoagă, slăbănoage, (slăbănoață), s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe. „Dzână rea; strâgă” (Papahagi, 1925); „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu, 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria, 2001: 25; Desești). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. slabŭ și noga „picior” (Scriban, DER).
24. [DRAM] slăbănoagă, -e, s.f. – (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formă de luminițe: „Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Așa se arată ca luminele, ca niște lumini aprinse. Apoi tot joacă…” (Bilțiu 1999: 174). „Lumini cu cap de om și joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-am văzut pe lângă râu” (Memoria 2001: 25; Desești). – Din sl. slabŭ și noga „picior” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL