1. [DEX '09] SLUTIT, -Ă adj. v. sluțit.
2. [MDA2] slutit, ~ă a vz sluțit2
3. [Șăineanu, ed. VI] slutit a. ciuntit: câte oi slutite de fiarele cumplite GR. AL.
4. [DEX '09] SLUTI vb. IV v. sluți.
5. [DEX '09] SLUȚI, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, infirm, desfigurat; a mutila; a ciopârți. Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) sluti vb. IV] – Din slut.
6. [DEX '09] SLUȚIT, -Ă, sluțiți, -te, adj. (Despre ființe) Care a rămas slut; p. ext. care a devenit pocit, foarte urât. [Var.: (înv.) slutit, -ă adj.] – V. sluți.
7. [MDA2] scluți[1] v vz sluți
8. [MDA2] sluti v vz sluți
9. [MDA2] sluți [At: PRAV. 307 / V: (reg) ~uti / Pzi: ~țesc / E: slut] 1-2 vtr (Îvp; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A (se) mutila. 3-4 vtr (Pex; d. oameni sau părți ale corpului lor) A dobândi sau a face să dobândească aspect fizic, formă, natură etc. dezagreabilă, dezgustătoare etc. datorită unor anomalii, unor neregularități, unor deformări etc. Si: a (se) deforma (4-5), a (se) desfigura (1-2), a (se) mutila, a (se) poci1, a (se) schilodi, a (se) schimonosi, a (se) strâmba, a (se) suci, (pfm) a (se) scălâmbăia, a (se) șonți1. 5-6 vtr (Pex) A (se) urâți foarte tare Si: a (se) poci1, (pop) a se hâzi (1), (înv) a se grozăvi (1), (reg) a (se) opăci1, a (se) pâcliși, a (se) șonți1. 7 vr (Îvp; d. oameni) A se strâmba (18). 8 vr (Rar) A se uita urât și cu mânie la cineva.
10. [MDA2] sluțit2, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~utit / Pl: ~iți, ~e / E: sluți] (D. oameni sau d. părți ale corpului lor) 1 a (Înv) Mutilat. 2-5 a, smf (Rar; pex) Slut (1-2, 5-6).
11. [MDA2] sluțit1 sns [At: M. D. ENC. / E: sluți] 1 (Înv) Mutilare. 2-3 (Rar; pex) Sluțire (2, 4).
12. [DEX '98] SLUȚI, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦ Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) sluti vb. IV] – Din slut.
13. [DLRLC] SLUȚI, sluțesc, vb. IV. Tranz. 1. A ciunti, a ciopîrți, a mutila; p. ext. a face urît, a urîți, a poci. Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618. ◊ Fig. Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142. 2. A face ca cineva să pară urît, a urîți. A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. ♦ Refl. A face grimase, strîmbîndu-și fața, schimonosindu-se. Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182. – Variantă: sluti (VISSARION, B. 125, RETEGANUL, P. V 7) vb. IV.
14. [DLRLC] SLUȚIT, -Ă, sluțiți, -te, adj. Ciuntit, mutilat, schilodit; p. ext. pocit, urîțit. (Atestat în forma slutit) Se-ntoarce făr-o mînă sau fără un picior. Slutit și șchiop se mișcă abia pe-a morții cale. NEGRUZZI, S. II 243. ◊ (Substantivat) Care fată frumoasă ar vrea vreodată să iubească pe niște bătrîni și slutiți ca noi? GORJAN, H. IV 187. – Variantă: slutit, -ă adj.
15. [Șăineanu, ed. VI] sluțì v. 1. a ciunti: începu să sluțească pădurea cea bătrână GR. AL.; 2. a schilodi: să nu ne sluțească CR.
16. [Scriban] sluțésc v. tr. (d. slut). Vechĭ. Mutilez. Azĭ. Urîțesc, pocesc, cĭuntesc, mutilez: a sluți un copil tunzîndu-l prost, a sluți un copac, o pădure. Fam. A te sluți la cineva, a te stropși, a te uĭta urît ca să se astîmpere.
17. [DOOM 3] sluți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțesc, 3 sg. sluțește, imperf. 1 sluțeam; conj. prez. 1 sg. să sluțesc, 3 să sluțească
18. [DOOM 2] sluți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțesc, imperf. 3 sg. sluțea; conj. prez. 3 să sluțească
19. [IVO-III] sluțesc, -țească 3 conj., -țeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL