1. [DEX '09] SLUJNICAR, slujnicari, s. m. (Înv.) Bărbat care se lasă întreținut de slujnice, amant al slujnicelor. – Slujnică + suf. -ar.
2. [MDA2] slujnicar sm [At: FILIMON, O. I, 299 / Pl: ~i / E: slujnică + -ar] (Înv; fam) Bărbat care se lasă întreținut de slujnice (1).
3. [DLRLC] SLUJNICAR, slujnicari, s. m. (Învechit și arhaizant) Bărbat care se lăsa întreținut de slujnice, amant al slujnicelor. Boccegii, și popi, și slujnicari... venind, ducîndu-se, întorcîndu-se, ghiontindu-se și călcîndu-se... C. PETRESCU, A. R. 8. De mic, stricat pînă la măduvă: giolar, rișcar, slujnicar. M. I. CARAGIALE, C. 15. Nenorocirile unui slujnicar [titlu]. FILIMON.
4. [Scriban] slujnicár m. (d. slujnică). Iron. Acela care umblă după slujnice.
5. [DOOM 3] slujnicar (înv.) s. m., pl. slujnicari
6. [DOOM 2] slujnicar (înv.) s. m., pl. slujnicari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL