1. [DEX '09] SLOMNI, slomnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”.
2. [DEX '98] SLOMNI, slomnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”.
3. [DLRLC] SLOMNI, slomnesc, vb. IV. 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate; a îngăima. Bolborosi cîteva cuvinte nedeslușite; mușcă în vînt cu gingiile albe și izbuti să slomnească: Nu te uita... închide ochii. DELAVRANCEA, H. T. 42. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi (încet, cu greutate), a apărea, a se arăta; a miji. În umerii obrajilor slomnea acea roșeață veștedă a ofticoșilor. VLAHUȚĂ, N. 150. Departe, dinspre curmătura Oltețului, slomnește pe poalele cerului lumina albă a zorilor. id., la TDRG. ◊ (Prin analogie) Un surîs îi slomni în ochii săi. DELAVRANCEA, S. 115.
4. [Șăineanu, ed. VI] slomnì v. 1. a silabisi: d’a cunoaște nițică carte, da numai d’ar slomni CR.; 2. fig. a apare: un surâs îi slomni în ochi. [Contras din slovenì].
5. [DOOM 3] slomni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnesc, 3 sg. slomnește, imperf. 1 slomneam; conj. prez. 1 sg. să slomnesc, 3 să slomnească
6. [DOOM 2] slomni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnesc, imperf. 3 sg. slomnea; conj. prez. 3 să slomnească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL