1. [DEX '09] SLIMUIT, -Ă, slimuiți, -te, adj. (Înv.) Întocmit, urzit, pus la cale. – V. slimui.
2. [MDA2] slimuit, ~ă a [At: TDRG / P: ~mu-it / Pl: ~iți, ~e / E: slimui2] (Reg) Slinos (1).
3. [DEX '09] SLIMUI, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.
4. [MDA2] slimui1 vt [At: NEGRUZZI, S. I, 117 / Pzi: ~esc / E: slim1 + -ui] (Îrg) 1 (C. i. planuri, lucrări etc.) A concepe (5). 2 A înjgheba.
5. [MDA2] slimui2 vtr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~esc / E: slim + -ui] (Reg) 1-2 A (se) umple de slin (1) Si: (rar) a (se) slini (1-2).
6. [DLRLC] SLIMUI, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pune la cale (un plan); a urzi, a întocmi, a făuri. Planul acel cumplit, Ce asupra țării sale ungurii au slimuit. NEGRUZZI, S. I 117.
7. [Șăineanu, ed. VI] slimuì v. od. a sfătui: (planul) ce asupra țării sale Ungurii au slimuit NEGR. [Vechiu-rom. slim, sfat: origină necunoscută].
8. [Scriban] slinésc v. tr. (sîrb. sliniti, rus. slinitĭ, a murdări cu scuĭpat), Umplu (murdăresc) de slin: haĭnele s’au slinit. – În Munt și însl- (CL. 1919, 3, 313). În Mold. nord slimuĭesc.
9. [DOOM 3] slimui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiesc, 3 sg. slimuiește, imperf. 1 slimuiam; conj. prez. 1 sg. să slimuiesc, 3 să slimuiască
10. [DOOM 2] slimui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiesc, imperf. 3 sg. slimuia; conj. prez. 3 să slimuiască
11. [DAR] slimuit2, slimuită, adj. (reg.) slinos, plin de slin.
12. [DAR] slimui2, slimuiesc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL