1. [MDA2] slemne sfp vz sleme
2. [MDA2] sleme sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: ~mne sf(p), ~mn s, ~mnă sf, slimnă sf, scleam (Pl: scleamuri) sn, scleamă sf, sclem (Pl: sclemi sm, scleme, sclemuri, sclemure sn) smn, scleme sfp, sclembe sfp, sclemn sm, sclemnă sf, sclemne sf, șcleam s, șclean (Pl: șcleanuri) sn, șcheam s, șleam s, ștleam (Pl: ștleamuri) sn, zl~ sfp / Pl: ~, ~mi / E: bg слеме, srb sleme] (Reg) 1 Stâlp de lemn, bârnă, par, prăjină, scândură etc. folosite în diverse lucrări de construcție (la casele și acareturile țărănești), pentru a prinde, a fixa, a sprijini etc. 2 Bârna orizontală în care sunt fixate capetele de sus, îmbinate ale fiecărei perechi de căpriori din acoperișul casei țărănești, pentru a-i mări rezistența Si: (pop) samai, coamă (15), coroană (28), culme (3), (reg) căprior (5), cătușă, chingă (24), cheotoare (8), încheietoare, limbă, mâță, plimbă, prinsoare, slemnea. 3 Prăjină (în coteț) pe care se culcă găinile. 4 Cumpănă (la fântână). 5 Prepeleac. 6 Par de care se prind cârligele ceaunului. 7 Balustradă (la o scară). 8 (Îf șclean) Scândură din gardul unei stâne. 9 (Lpl) Lemnele puse deasupra parilor peste care se așază fânul, paiele sau cocenii. 10 (Pgn) Schelăria podului unei case țărănești. 11 (Pex; îf slemn) Loc îngrădit. 12 Culme a unui deal. 13 (Pex) Linie de despărțire a apelor pe coama unui deal. 14 (Îf slemne) Paiele de pe vârful caselor acoperite cu snopi.
3. [MDA2] slemn s vz sleme
4. [MDA2] slemnă sf vz sleme
5. [Șăineanu, ed. VI] slemnă (slimnă) f. culmea unei case țărănești. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] sléme f. (vsl. slĭemen, sîrb. sleme, pl. slemena, culme de casă. V. splimbă). Vest. Culmea (coama, grinda superioară) a caseĭ. Culmea dealuluĭ. Prăjină așezată orizontal ca să se culce găinile orĭ ca să așezĭ covoarele ș. a. Pălimar, balustradă de scară. – În Munt. est și zleme, slemne, slemnă și slimnă, în Trans. și scleme și sclembe (cp. cu sclab); În Pt. slemne: ne ațineam pe slemnea Zboĭneĭ (Sov. 26); în Trans. și primblă și primbă, pl. e, și primblu, pl. urĭ; în Munt. (Mold. sud) plimbă și plimb, pl. urĭ: o mînă îĭ alunecă pe plimbu scăriĭ (Delv.). V. prim 2.
7. [DAR] slemnă (slimnă), slemne, (slimne), s.f. (reg.) culmea unei case țărănești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL