1. [MDA2] sinucis, ~ă a, smf [At: MAIORESCU, CR. 463 / Pl: ~iși, ~e / E: sinucide] 1-2 (Persoană) care și-a luat în mod voluntar viața.
2. [DEX '09] SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).
3. [MDA2] sinucide vr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: sinucid / E: sine + ucide (cdp fr se suicider)] A-și provoca în mod voluntar moartea Si: a se omorî, (pop) a-și face (singur) seama, (liv) a se suicide, (rar) a se ucide, (pop) a se sodomi.
4. [DEX '98] SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).
5. [DLRLC] SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. AL. II 184.
6. [DN] SINUCIDE vb. III. refl. A-și ridica singur viața, a se omorî. [P.i. sinucid. / < sine + ucide, după fr. suicider].
7. [MDN '00] SINUCIDE vb. refl. a-și lua singur viața, a se omorî. (după fr. suicider)
8. [Șăineanu, ed. VI] sinucide v. a-și face seama, a-și lua vieața [!].
9. [Scriban] *sinucíd (mă), -is, a -íde v. refl. (d. *sine și ucid, după fr. se suicider. V. sinucidere). Mă ucid singur, îmĭ fac samă, îmĭ sting vĭața.
10. [DOR] sinucis adj. m., pl. sinuciși; f. sg. sinucisă, pl. sinucise
11. [DOOM 3] sinucide (a se ~) (desp. si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sinucid, 3 sg. se sinucide, perf. s. 1 sg. mă sinucisei, 1 pl. ne sinuciserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne sinuciseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă sinucid, 3 să se sinucidă; imper. 2 sg. afirm. sinucide-te; ger. sinucigându-mă; part. sinucis
12. [DOOM 2] !sinucide (a se ~) (si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinucide
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL