1. [DEX '09] SINTAGMATIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. Care se referă la sintagmă, al sintagmei. – Din fr. syntagmatique.
2. [MDA2] sintagmatic, ~ă a [At: VIANU, P. 129 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr syntagmatique cf ger syntagmatisch] 1 Care se referă la sintagmă (1). 2 Care aparține sintagmei (1).
3. [DEX '98] SINTAGMATIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. De sintagmă, al sintagmei. – Din fr. syntagmatique.
4. [DN] SINTAGMATIC, -Ă adj. Referitor la sintagmă. [Cf. fr. syntagmatique].
5. [MDN '00] SINTAGMATIC, -Ă I. adj. 1. referitor la sintagmă. ♦ clasă ~ă = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical; raporturi ~e = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli ~ce = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)
6. [DOOM 3] sintagmatic adj. m., pl. sintagmatici; f. sintagmatică, pl. sintagmatice
7. [DOOM 2] sintagmatic adj. m., pl. sintagmatici; f. sintagmatică, pl. sintagmatice
8. [DTL] SINTAGMATIC, -Ă adj. (cf. fr. syntagmatique): în sintagmele plan sintagmatic și raport sintagmatic (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL