1. [DEX '09] SINGULARIZA, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.
2. [MDA2] singulariza vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~zez / E: fr singulariser] 1-2 A fi (sau a face să fie) altfel decât alți indivizi, decât alte fenomene etc. din aceeași categorie prin anumite trăsături specifice, individuale Si: a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) evidenția, a (se) ilustra, a (se) individualiza, a (se) izola, a (se) remarca, (înv) a (se) însemna, a (se) vesti. 3-4 A fi (sau a face să fie) singur printre sau față de indivizi, față de fenomene etc. de aceeași categorie Si: a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) izola. 5-6 A ieși (sau a face să iasă) din comun în raport cu ceilalți indivizi, cu celelalte fenomene etc. din aceeași categorie.
3. [DLRLC] SINGULARIZA, singularizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență; a deosebi, a distinge. După îndemnul prietinului mai vechi, adaptat la spiritul capitalei, își sacrificase chica pletoasă, care îl singulariza ostentativ printre ceilalți muritori. C. PETRESCU, C. V. 46.
4. [DN] SINGULARIZA vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].
5. [MDN '00] SINGULARIZA vb. tr., refl. a (se) evidenția; a (se) deosebi, a (se) distinge. (< fr. singulariser)
6. [Scriban] *singularizéz v. tr. (d. singular). Disting de alțiĭ: nu avea o purtare care să te singularizeze!. V. refl. Mă disting pin singularitate.
7. [DOOM 3] singulariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. singularizez, 3 singularizează; conj. prez. 1 sg. să singularizez, 3 să singularizeze
8. [DOOM 2] singulariza (a ~) vb., ind. prez. 3 singularizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL