1. [DEX '09] SÂNEAȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneață s. f., sâneț s. n.] – Din sl. svinĭcĭ „plumb”.
2. [MDA2] sâneață sf [At: MOXA, 404/14 / V: săn~, săneț (Pl: și săneți) sn, sen~, seneț sn, sin~, sineț, siniț, ~eț sn, svin~ / Pl: ~ețe / E: slv свинєць] 1 (Înv; Mol) Flintă1. 2 (Rar; pex; lpl) Plumbi de încărcat pușca. 3 Lovitură dată cu o sâneață (1).
3. [DEX '98] SÂNEAȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneață s. f., sâneț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.
4. [DEX '09] SĂNEAȚĂ s. f. v. sâneață.
5. [DEX '09] SÂNEȚ s. n. v. sâneață.
6. [MDA2] săneață sf vz sâneață[1]
7. [MDA2] săneț sm vz sâneață
8. [MDA2] sâneț2 sn vz sâneață
9. [MDA2] seneață sf vz sâneață
10. [MDA2] seneț sn vz sâneață[1]
11. [MDA2] sineață sf vz sâneață
12. [MDA2] sineț2 sn vz sâneață
13. [MDA2] siniț sn vz sâneață
14. [MDA2] svineață sf vz sâneață
15. [DLRLC] SĂNEAȚĂ s. f. v. sîneață.
16. [DLRLC] SINEAȚĂ s. f. v. sîneață.
17. [DLRLC] SÎNEAȚĂ, sînețe, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma sineață) Pușcă primitivă cu cremene. Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319. – Variante: săneață (SADOVEANU, O. VII 131, ODOBESCU, S. I 65), sineață (NEGRUZZI, S. I 319) s. f., sîneț (NEGRUZZI, S. I 118) s. n.
18. [DLRLC] SÎNEȚ s. n. v. sîneață.
19. [Șăineanu, ed. VI] săneață f. V. sineață: vânătorii purtau sănețe OD.
20. [Șăineanu, ed. VI] sineață f. flintă: înarmați cu lănci și săbii, cu arce și sineți NEGR. [Vechiu-rom. svineață (MOXA) = slav. SVINĬȚI, plumb].
21. [Scriban] sineáță f. și (rar) -éț n., pl. ețe (vrom. [Moxa], svineață, d. vsl. svinĭcĭ, plumb; rus. svinéc). Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.
22. [Scriban] svineáță, V. sineață.
23. [DOOM 3] sâneață (înv.) s. f., g.-d. art. sâneței; pl. sânețe
24. [DOOM 2] sâneață s. f., g.-d. art. sâneței; pl. sânețe
25. [DER] sineață (-ețe), s. f. – Pușcă. – Var. săneață, săneț, sineț, înv. svineațà. Sl. svinĭcĭ „plumb” (Tiktin). Sec. XVII-XVIII, Mold. – Der. sinețar, s. m. (fabricant de puști); sinețaș, s. m. (pușcaș).
26. [DLRLV] SĂNEAȚĂ s. f. v. sineață.
27. [DLRLV] SENEȚ s.m. v. sineață.
28. [DLRLV] SINEAȚĂ s.f. (Mold.) 1. Pușcă primitivă, cu cremene. De vor și iesi vrăjmașii lor înainte, se vor apăra din sinețe și se vor sprijini din arme. URECHE. Au nemerit glontul den sineț pe Caracaș-Pașea, dirept pren cap. M. COSTIN. Moscalii alergară ca să săvîrșască cu sinețile lor aceea ce Incepusâ atîta de bine tunurile lor. VP, 74r; cf. PSEUDO-AMIRAS: VP, 67r, 69r, 74v. 2. Lovitură, izbitură dată cu o sineață. Dintr-o 1000 de sinețe abie să tîmplă de lovește un om. NECULCE. Variante: săneață (M. COSTIN), sineț s.m. (M. COSTIN), sîneț s. m. (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: sl. svinĭcĭ. Vezi și sinețar, sînețaș.
29. [DLRLV] SÎNEȚ s.m. v. sineață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL