1. [DEX '09] SINCHISI, sinchisesc, vb. IV. (Mai ales în construcții negative). 1. Refl. (Fam.) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Înv.) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.
2. [MDA2] sănhisi v vz sinchisi
3. [MDA2] sânchisi v vz sinchisi
4. [MDA2] sinchisi [At: ARTAXERXU, 65v/20 / V: (înv) singhi~, ~nhi~, sănhi~, sănhisti, sân~, (reg) san~ / Pzi: ~sesc / E: ngr συγχύζω] 1 vr (Adesea îcn și udp „de”) A ține seama de existența, de manifestările, de influența etc. cuiva sau a ceva. 2 vr A nu rămâne indiferent față de cineva sau la ceva Si: a-i păsa1, (reg) a binchisi 3 vr (Înv) A se mâhni. 4 vt (Rar) A incomoda.
5. [MDA2] singhisi v vz sinchisi
6. [MDA2] sinhisi v vz sinchisi
7. [DEX '98] SINCHISI, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales în construcții negative). 1. Refl. A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.
8. [DLRLC] SINCHISI, sinchisesc, vb. IV. Refl. (Mai ales în construcții negative) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă pe cineva sau ceva, a fi preocupat de cineva sau de ceva; a se lăsa tulburat, a se deranja. Moșneagul nu se sinchisi și vorbi din nou. PREDA, Î. 37. Nici unul, nici altul nu s-a mai sinchisit de tine. PAS, Z. I 312. Le vîrî în chimir supt cojocel, fără să se sinchisească. SADOVEANU, P. S. 220. Mă fac că nu mă sinchisesc de el. CARAGIALE, O. I 45.
9. [Șăineanu, ed. VI] sinchisì v. a-i păsa: nu mă sinchisesc de gura lumii. [Gr. mod.].
10. [Scriban] sinchisésc v. tr. (ngr. syngéo, -gýzo, aor. esýngisa [scris sygh], deranjez). Fam. Deranjez, turbur, importunez. Ob. V. refl. Îmĭ pasă, bindisesc, iau în samă: nicĭ nu mă sinchisesc de ura lor!. V. sastisesc, teșesc.
11. [DOOM 3] sinchisi2 (a se ~) (a-i păsa) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sinchisesc, 3 sg. se sinchisește; imperf. 1 sg. mă sinchiseam; conj. prez. 1 sg. să mă sinchisesc, 3 să se sinchisească; imper. 2 sg. afirm. sinchisește-te; ger. sinchisindu-mă
12. [DOOM 3] sinchisi1 (a ~) (a incomoda) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisesc, 3 sg. sinchisește, imperf. 1 sinchiseam; conj. prez. 1 sg. să sinchisesc, 3 să sinchisească; ger. sinchisind
13. [DOOM 2] !sinchisi1 (a se ~) (a-i păsa) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinchisește; imperf. se sinchisea; conj. prez. să se sinchisească
14. [DOOM 2] sinchisi2 (a ~) (a incomoda) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisesc, imperf. 3 sg. sinchisea; conj. prez. 3 să sinchisească
15. [IVO-III] sinchisesc, -seam 1 imp.
16. [DER] sinchisi (-sesc, -it), vb. – 1. A supăra, a incomoda. – 2. (Refl.) A se preocupa, a ține seama de. – Var. înv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Gáldi 252). – Der. sinchiseală, s. f. (preocupare).
17. [Argou] sinchisi, sinchisesc v. r. (mai ales în construcții negative) a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva; a nu rămâne indiferent
18. [CECC] Je m’en moque comme de l’an quarante (se subînțelege: de la republique) (fr. „Mă sinchisesc ca de anul 40 al republicii” sau: Je m’en fiche…). Acest „je m’en moque” are o paternitate istorică. Republica a fost proclamată de trei ori în Franța. Prima republică a ținut din septembrie 1792 pînă în mai 1804, cînd Napoleon a instaurat imperiul. A doua republică a avut o viață încă și mai scurtă: din februarie 1848 pînă la lovitura de stat din decembrie 1851, după care Ludovic Bonaparte s-a proclamat împărat în 1852. Republica a treia, care a rezistat, a fost introdusă după Sedan, în septembrie 1870. Faptul, însă că primele două republici n-au reușit să se mențină decît 12 și respectiv 4 ani, i-a făcut pe regaliști să spună: „Je m’en moque comme de l’an quarante de la république” , întrucât ei nu credeau că regimul republican ar putea atinge vreodată în Franța vîrsta de 40 de ani. Cu timpul, expresia s-a redus la: je m’en moque comme de l’an 40. Înseamnă: Puțin îmi pasă! și caracterizează o persoană indiferentă și disprețuitoare. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL