1. [DEX '09] SIMPLIST, -Ă, simpliști, -ste, adj. 1. (Despre concepții, raționamente, metode etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral, neglijând uneori aspectele esențiale. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care este lipsit de complicații și de subtilități intelectuale; care judecă în mod simplist (1) sau face dovada unei astfel de judecăți. – Din fr. simpliste.
2. [MDA2] simplist, ~ă a [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr simpliste] 1 (D. oameni) Care este lipsit de complicații și de subtilități intelectuale. 2 (D. oameni) Care judecă superficial, simplificând în mod exagerat lucrurile. 3 (D. oameni) Care nu înțelege lucrurile în toată complexitatea lor. 4 (D. raționamente, concepte, manifestări etc. ale oamenilor) Care reflectă superficialitate, considerare unilaterală a lucrurilor, neglijare a aspectelor esențiale.
3. [DLRLC] SIMPLIST, -Ă, simpliști, -ste, adj. (Despre concepții, raționamente, metode) Care nu consideră lucrurile din toate punctele de vedere și sub toate aspectele, neglijînd uneori chiar pe cele esențiale; unilateral, superficial, sărac. Definiția nu trebuie să fie simplistă sau neștiințifică. L. ROM. 1953, nr. 4, 32. Totul e organizat și dominat de un spirit comercial simplist. RALEA, O. 17. ◊ (Adverbial) Conflictul să fie puternic... eroii pozitivi să nu fie pur și simplu orbi la niște fapte aduse simplist pe scenă de autor. V. ROM. decembrie 1953, 296. Simplist își reprezintă d. Missir plînsul poeților; pentru d-sa plînsul poeților e un caracter distinctiv al artei în genere. GHEREA, ST. CR. III 55. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care judecă superficial, unilateral, care este lipsit de complicații și subtilități intelectuale. Erau lacăte uriașe și grosolane, indiciu al unor firi simpliste, care au prejudecata forței. C. PETRESCU, C. V. 43.
4. [DN] SIMPLIST, -Ă adj. (Despre concepții, raționamente etc.) Care consideră lucrurile superficial, unilateral; bazat pe simplism, sărac. [Cf. fr. simpliste].
5. [MDN '00] SIMPLIST, -Ă adj. (despre concepții, raționamente etc.) care consideră lucrurile superficial, unilateral; lipsit de subtilități. (< fr. simpliste)
6. [Șăineanu, ed. VI] simplist a. și m. care consideră un lucru subt un singur aspect: spirit simplist.
7. [Scriban] *simplíst, -ă s. (d. simplu). Om care judecă simplu, nepricepînd cauzele lucrurilor: țăranu e simplist. Adj. Judecata simplistă a poporuluĭ.
8. [DOOM 3] simplist adj. m., pl. simpliști; f. simplistă, pl. simpliste
9. [DOOM 2] simplist adj. m., pl. simpliști; f. simplistă, pl. simpliste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL