1. [DEX '09] SIMONIAC, -Ă, simoniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) care se face vinovat de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.
2. [MDA2] simoniac, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-ac / Pl: ~aci, ~ace / E: fr simoniaque, lat simoniacus] 1-2 smf, a (Persoană) care se face vinovat(ă) de simonie.
3. [DEX '98] SIMONIAC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.
4. [DLRLC] SIMONIAC, simoniaci, s. m. (Învechit) Cel care se face vinovat de simonie. Un simoniac care dădu bani pentru a izbuti. IORGA, L. II 59. – Pronunțat: -ni-ac.
5. [DN] SIMONIAC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].
6. [MDN '00] SIMONIAC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus)
7. [Șăineanu, ed. VI] simoniac a. culpabil de simonie.
8. [Scriban] simoniác, -ă adj. (ngr. simoniakós; mlat. -iakus). Care face simonie.
9. [DOOM 3] simoniac (desp. -ni-ac) adj. m., s. m., pl. simoniaci; adj. f., s. f. simoniacă, pl. simoniace
10. [DOOM 2] simoniac (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. simoniaci; adj. f., s. f. simoniacă, pl. simoniace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL