1. [DEX '09] SIMIGIU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi.
2. [MDA2] simigiu sm [At: BUL. COM. IST. IV, 122 / Pl: ~ii / E: tc simitçi] 1-2 Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte, gogoși etc. Vz covrigar, patisier, plăcintar.
3. [DLRLC] SIMIGIU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde (uneori ca negustor ambulant) simiți, covrigi, plăcinte; covrigar. V. plăcintar. Femeia s-a dus și a așteptat puțin, pînă ce simigiul a scos baclavalele și le-a așezat cu multă miere în tavă. SADOVEANU, D. P. 140. Iată un simigiu cu covrigi și tăvi cu plăcinte. CAMIL PETRESCU, O. I 197. Poarta școalei era... cam în locul unde s-a ridicat statuia lui Lazăr. Acolo se așezau pe vine, în șir, unul lîngă altul, merari, simigii și bragagii cu tablalele și panerele lor. GHICA, S. 676.
4. [Șăineanu, ed. VI] simigiu m. cel ce face sau vinde simiți, covrigi, etc.: simigii cu tablalele lor sferice puse pe cap FIL. [Turc. SIMIDJI].
5. [Scriban] simigíŭ m. (turc. simitci). Vest. Covrigar.
6. [DOOM 3] simigiu s. m., art. simigiul; pl. simigii, art. simigiii (desp. -gi-ii)
7. [DOOM 2] simigiu s. m., art. simigiul; pl. simigii, art. simigiii (-gi-ii)
8. [MDO] simigiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL