1. [DEX '09] SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Plată în bani (sau în natură) care se dă unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără niciun profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie.
2. [MDA2] simbrie sf [At: BIBLIA (1688), 1372/58 / V: (îvr) sâm~ / Pl: ~ii / E: sâmbră + -ie] 1 (Reg) Asociație (1). 2 (Spc) Asociere în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne de vară Si: sâmbră (2). 3 (Pfm) Salariu (1). 4 (Îe) A fi (sau a intra, a se tocmi slugă fără ~ A munci din greu pentru cineva fără nici un profit material. 5 Răsplată (materială sau morală). 6 Serviciu (1). 7 (Spc) Soldă pe care o primeau soldații mercenari. 8 (Pex) Serviciu de mercenar plătit. 9 (Îrg) Arendă (1). 10 (Îrg) Chirie (1). 11 (Îrg) Plată dată pentru arendă sau chirie.
3. [DEX '98] SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără nici un profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie.
4. [DLRLC] SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Astăzi rar) Răsplată în bani (mai rar în natură) care se dă unei persoane angajate pentru un timp determinat în serviciul unui particular; leafă, salariu. Dacă ești om bun, muncești cu simbrie și-ți duci viața de la un an la altul... nu poți aduna bani. DUMITRIU, P. F. 7. [Servitoarele] se schimbau mereu, – între altele și pentru că erau bătute și nu primeau niciodată simbrie. PAS, Z. I 156. A zis fetei să se suie în pod să-și aleagă de-acolo o ladă care-a vrea ca să și-o ieie ca simbrie. CREANGĂ, P. 289. Se statornicește simbria, – atîția bani, atîtea opinci, atîtea rînduri de cămeși, sumanul obicinuit, cojocul pentru vremea de iarnă. EMINESCU, N. 141. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în simbria cuiva = a fi sau a se angaja în serviciul cuiva. Sînt argat în simbria lui Mihai Pavlovici. DAVIDOGLU, O. 34. De acu-nainte Nu mai intră... într-așa simbrie. CONTEMPORANUL, II 359. A ține (pe cineva) cu simbrie = a avea pe cineva în serviciul său. Vorbești cu mine, îi zise ea, cum ai vorbi cu un străin, cu un copil, cum ai vorbi cu o slugă, pe care o ții cu simbrie, fiindcă ai trebuință de ea. SLAVICI, O. I 186. ♦ Retribuție în bani pe care o primește un funcționar al statului; salariu. Dascălii vor părăsi catedrele. N-au mai primit simbrie de mult. SAHIA, N. 63. ♦ Recompensă. Băieți! Mergeți cu jupînul! Ați auzit ce poftește. Simbria-i destul de bună: faceți treaba voinicește. HASDEU, R. V. 54. 2. (Învechit și arhaizant) Leafa ostașului (v. soldă); p. ext. serviciu de mercenar plătit. Eu îl știam căpitan în simbria Tomșei! SADOVEANU, O. VII 93. Ne costă mult străinii aduși în țară... Știm ce darnic a fost Despot plătind a lor simbrie, Ei au luat cu dînșii întreaga visterie. ALECSANDRI, T. II 159. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138. 3. Sîmbră. (Cu pronunțare regională) Această însoțire sau tovărășie se numește, prin părțile de sus ale Moldovei și prin Bucovina, sîmbră sau simbrie. PAMFILE, A. R. 46.
5. [Șăineanu, ed. VI] simbrie f. 1. leafă: adunătură de oameni cu simbrii OD.; 2. plată: simbria argaților. [Cf. sâmbră].
6. [Scriban] simbríe f. (d. simbră, și de aci și ngr. sembria, întovărășirea a doĭ țăranĭ care aŭ fie-care cîte un boŭ ca să are comun). Mold. Trans. Rar. Sîmbră. Maĭ des. Leafă la slugĭ. V. hac 1.
7. [MDA2] sâmbrie sf vz simbrie
8. [DOOM 3] simbrie (pop.) s. f., art. simbria, g.-d. art. simbriei; pl. simbrii, art. simbriile (desp. -bri-i-)
9. [DOOM 2] simbrie (pop.) s. f., art. simbria, g.-d. art. simbriei; pl. simbrii, art. simbriile
10. [IVO-III] simbrie, -briei gen. a.
11. [Argou] a se tocmi slugă fără simbrie expr. a munci din greu pentru cineva fără nici un profit.
12. [DRAM 2021] simbríe, simbrii, (sâmbrie), s.f. Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă: „Te-oi sluji fără simbrie” (Calendar, 1980: 71). – Din sâmbră „asociație” + suf. -ie (Șăineanu, MDA).
13. [DRAM 2015] simbrie, simbrii, (sâmbrie), s.f. – Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă: „Te-oi sluji fără simbrie” (Calendar, 1980: 71). – Din sâmbră „asociație” (< sl. sŭmbrŭ, „tovarăș”) + suf. -ie (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
14. [DRAM] simbrie, simbrii, s.f. – Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă: „Te-oi sluji fără simbrie” (Calendar 1980: 71). – Din sâmbră „asociație” (< sl. sŭmbrŭ, „tovarăș”) + -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL