1. [DN] SIMBIOTICĂ s.f. Arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. [Gen. -cii. / cf. gr. syn – împreună, bios – viață].
2. [DEX '09] SIMBIOTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbionți, privitor la simbioză sau la simbionți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique.
3. [MDA2] simbiotic, ~ă a [At: SĂVULESCU, M. U. I, 90 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr symbiotique] 1-2 Care se referă la simbioză sau la simbionți Si: simbiotrof (1-2). 3-4 Privitor la simbioză sau la simbionți Si: simbiotrof (3-4). 5 Care trăiește în simbioză Si: simbiotrof (5).
4. [DEX '98] SIMBIOTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbioți, privitor la simbioză sau la simbioți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiotique.
5. [DLRLC] SIMBIOTIC, -Ă, simbiotici, -e, adj. Care trăiește în simbioză. Uredinalele prezintă multă asemănare cu ciupercile simbiotice, iar parazitismul lor obligat poate, cu drept cuvînt, fi considerat ca o formă paralelă a simbiozei. SĂVULESCU, M. U. I 90.
6. [DN] SIMBIOTIC, -Ă adj. Care trăiește în simbioză; simbiotrof. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiotique].
7. [MDN '00] SIMBIOTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la simbioză. 2. care trăiește în simbioză. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. (< fr. symbiotique)
8. [DOOM 3] simbiotic (desp. -bi-o-) adj. m., pl. simbiotici; f. simbiotică, pl. simbiotice
9. [DOOM 2] simbiotic (-bi-o-) adj. m., pl. simbiotici; f. simbiotică, pl. simbiotice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL