1. [DEX '09] SIMBIONT, simbionți, s. m. Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză; simbiot. [Pr.: -bi-ont] – Din germ. Symbiont.
2. [MDA2] simbiont sm [At: SĂVULESCU, M. U. I, 103 / P: ~bi-ont / Pl: ~nți / E: ger Symbiont] Fiecare dintre organismele care trăiesc în simbioză.
3. [DLRLC] SIMBIONT, simbionți, s. m. Plantă sau animal care trăiește în simbioză. Cînd ruginile formează un miceliu difuz, fără să producă spori, ciuperca se comportă față de gazdă ca un simbiont, neproducînd modificări anatomice și fiziologice importante. SĂVULESCU, M. U. I 103.
4. [DN] SIMBIONT s.m. v. simbiot.
5. [MDN '00] SIMBIONT s. m. (biol.) organism în simbioză cu altul. (< germ. Symbiont)
6. [DEX '09] SIMBIOT, simbioți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care trăiește în simbioză. [Pr.: -bi-ot] – Din fr. symbiote.
7. [MDA2] simbiot sm [At: DEX / P: ~bi-ot / Pl: ~oți / E: fr symbiote] Plantă sau animal care trăiește în simbioză.
8. [DN] SIMBIOT s.m. Plantă sau animal care trăiește în simbioză. [Pron. -bi-ot, var. simbiont s.m. / < fr. symbiote, cf. germ. Symbiont].
9. [DOOM 3] simbiont (desp. -bi-ont) s. m., pl. simbionți
10. [DOOM 2] simbiont (-bi-ont) s. m., pl. simbionți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL