1. [DEX '09] SIMANDRĂ, simandre, s. f. (Înv.) Toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din fr. simandre.
2. [MDA2] simandră sf [At: SADOVEANU, O. XII, 62 / Pl: ~re / E: ngr σημαντρον] (Înv) Toacă (de biserică sau de mănăstire).
3. [DEX '98] SIMANDRĂ, simandre, s. f. (Înv.) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din fr. simandre.
4. [DLRLC] SIMANDRĂ, simandre, s. f. (Învechit și arhaizant) Placă de metal sau de lemn atîrnată la intrarea unei biserici sau în clopotniță, în care se lovește cu un ciocan pentru a anunța începerea slujbei. V. toacă. [Arhimandritul] dădu sunet dintr-o simandră mică de aramă, bătînd în ea ca într-o toacă. SADOVEANU, F. J. 366.
5. [DOOM 3] simandră (înv.) s. f., g.-d. art. simandrei; pl. simandre
6. [DOOM 2] simandră (înv.) s. f., g.-d. art. simandrei; pl. simandre
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL