1. [DEX '09] SILVINĂ s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvin s. n.] – Din fr. sylvine.
2. [MDA2] silvină sf [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 66 / V: silvin s / E: fr sylvine] Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic.
3. [DN] SILVINĂ s.f. Clorură naturală de potasiu. [< fr. sylvine].
4. [MDN '00] SILVINĂ s. f. clorură naturală de potasiu. (< fr. sylvine)
5. [Scriban] *silvínă f., pl. e (d. alchimistu Silvius). Chim. O sare sărată și cam amară, care e o clorură naturală de potasiŭ (ClK).
6. [DEX '09] SILVIN s. n. v. silvină.
7. [MDA2] silvin s vz silvină
8. [DOOM 3] silvină s. f., g.-d. art. silvinei
9. [DOOM 2] silvină s. f., g.-d. art. silvinei
10. [Petro-Sedim] silvină (engl. = sylvine) KCl (clorură de potasiu), sediment cubic. Mineral întâlnit în evaporitele cu săruri delicvescente din zona mio-pliocenă a Carpaților Orientali.
11. [DE] SILVÍNĂ (< fr. {i}; {s} Sylvius, numele latinizat al lui J. Dubois) s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistem cubic; este asemănătoare cu sarea gemă. dar are un gust sărat-amar astringent. Se utilizează la fabricarea îngrășămintelor potasice, la extragerea potasiului etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL