1. [DEX '09] SILVICOL, -Ă, silvicoli, -e, adj. Care ține de silvicultură, privitor la silvicultură. ♦ (Despre plante) Care crește (mai ales) în pădure. – Din fr. sylvicole.
2. [MDA2] silvicol a [At: CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr sylvicole] 1 Care ține de silvicultură. 2 Privitor la silvicultură. 3 (D. plante) Care crește de obicei în pădure.
3. [DN] SILVICOL, -Ă adj. Referitor la silvicultură. ♦ (Despre plante sau formații vegetale) Care intră în compoziția pădurilor, care trăiește în păduri. [< fr. sylvicole].
4. [MDN '00] SILVICOL, -Ă adj. 1. referitor la silvicultură. 2. (despre plante, animale) care crește, trăiește în păduri. (< fr. sylvicole)
5. [Scriban] *silvicól, -ă adj. (lat silvicola, locuitor al pădurilor. V. agricol). De pădure: animale silvicole. Silvic: regimu silvicol.
6. [DOOM 3] silvicol adj. m., pl. silvicoli; f. silvicolă, pl. silvicole
7. [DOOM 2] silvicol adj. m., pl. silvicoli; f. silvicolă, pl. silvicole
8. [DETS] SILVI- „pădure”. ◊ L. sylva (silva) „pădure” > fr. sylvi-, engl. id. > rom. silvi-. □ ~col (v. -col1), adj., 1. Relativ la silvicultură. 2. (Despre plante) Care crește în pădure; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în silvicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL