1. [DEX '09] SILUI, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.
2. [MDA2] silui [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 136/20 / Pzi: ~esc / E: slv силовати, -лоуѭ] 1 vt (Asr) A sili (1). 2 vr (Înv) A se sili (4). 3 vt (Spc; d. bărbați) A avea relații sexuale cu o femeie, împotriva voinței ei Si: a batjocori, a necinsti, a pângări, a viola, (îvp) a spurca, (înv) a rușina, a sili, a face silă, (reg) a căzni. 4 vt (Fig) A interveni inteționat în realitatea, aspectul etc. unui lucru, fapt, fenomen etc.
3. [DEX '98] SILUI, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.
4. [DLRLC] SILUI, siluiesc, vb. IV. Tranz. A uza de forță față de cineva; (în special) a necinsti o femeie, uzînd de forță (v. viola). (Fig.) Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite. ALEXANDRESCU, M. 5.
5. [Șăineanu, ed. VI] siluì v. a viola, a violenta. [V. silă].
6. [Scriban] siluĭésc v. tr. (vsl. silovati, -siluĭon. V. silesc). Violez, forțez, fac violență: a siluĭ o ladă, (fig.) a siluĭ conștiința cuĭva.
7. [DOOM 3] silui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiesc, 3 sg. siluiește, imperf. 1 siluiam; conj. prez. 1 sg. să siluiesc, 3 să siluiască
8. [DOOM 2] silui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiesc, imperf. 3 sg. siluia; conj. prez. 3 să siluiască
9. [IVO-III] siluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL