1. [DEX '09] SILICIURĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.
2. [MDA2] siliciură sf [At: MARIN, PR. 174/2 / V: (îvr) siliciur s / Pl: ~ri / E: fr siliciure] Combinație a siliciului cu un metal.
3. [DEX '98] SILICIURĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.
4. [DN] SILICIURĂ s.f. Compus al siliciului cu un metal. [Pron. -ciu-. / < fr. siliciure].
5. [MDN '00] SILICIURĂ s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure)
6. [MDA2] siliciur s vz siliciură
7. [DOOM 3] siliciură s. f., g.-d. art. siliciurii; pl. siliciuri
8. [DOOM 2] siliciură (-ciu-) s. f., g.-d. art. siliciurii; pl. siliciuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL