1. [DEX '09] SILICIERE, silicieri, s. f. Operație termochimică de îmbogățire superficială cu siliciu a unor piese de oțel sau de fontă, pentru a le face mai rezistente la coroziune; silicizare. [Pr.: -ci-e-] – Din siliciu.
2. [MDA2] siliciere sf [At: LTR2 / P: ~ci-e~ / Pl: ~ri / E: siliciu] Operație termochimică de îmbogățire superficială cu siliciu a unor piese metalice pentru a le spori rezistența la coroziune Si: (rar) silicizare.
3. [DN] SILICIERE s.f. (Tehn.) Tratament termo-chimic constînd în difuzarea siliciului în stratul superficial al unor piese de oțel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune. [Pron. -ci-e-. / < siliciu].
4. [MDN '00] SILICIERE s. f. tratament termochimic constând în difuzarea siliciului în stratul superficial al unor piese de oțel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune. (< siliciu)
5. [DOOM 3] siliciere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. silicierii; pl. silicieri
6. [DOOM 2] siliciere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. silicierii; pl. silicieri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL