1. [DEX '09] SILHĂ s. f. v. sihlă.
2. [MDA2] silhă sf vz sihlă
3. [Șăineanu, ed. VI] silhă f. Buc. V. sâlhă.
4. [DEX '09] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.[1]
5. [DEX '09] ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.
6. [MDA2] sahelbe sf vz sihlă[1]
7. [MDA2] salbă2 sf vz sihlă[1]
8. [MDA2] salhă sf vz sihlă
9. [MDA2] săhelbă sf vz sihlă
10. [MDA2] săhelbe sf vz sihlă
11. [MDA2] săhoalbe sf vz sihlă
12. [MDA2] sălhă[1] sf vz sihlă
13. [MDA2] săluă sf vz sihlă
14. [MDA2] sâlhă[1] sf vz sihlă
15. [MDA2] sâluă[1] sf vz sihlă
16. [MDA2] sâlvă sf vz sihlă
17. [MDA2] sârlă sf vz sihlă
18. [MDA2] sehelbă sf vz sihlă
19. [MDA2] sehelbe sf vz sihlă
20. [MDA2] selbă1 sf vz sihlă
21. [MDA2] seleherb[1] s vz sihlă
22. [MDA2] sihlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: selbă (Pl: selbe și selbi), (îrg) silhă, (înv) salbă, (reg) sihelbe[1], sahelbe, săhelbă, săhelbe, săhoalbe, săluă, sehelbă (Pl: sehelbe și sehelbi), sehelbe, selecherb s, silhă[2], sâluă, sârlă, țârlă, țihlă, țilhă, (îvr) silbă, silcă, salhă, sâlvă, (nob) sihlie[3] (A: nct) / Pl: ~le / E: ns cf lat silva] 1 Pădure deasă (de copaci tineri) Si: hățiș, (reg) sihlete, sihliș, sâhlar, sâhlărie, sâhliște, țihloacă. 2 (Zlg; reg; îc) Cocoș-de-~ Cocoș-sălbatic. 3 (Reg) Loc defrișat (pe care au crescut tufișuri). 4 (Mtp; reg) Zână a pădurii. 5 (Trs) Brad (1). 6 (Trs) Molid. 7 (Trs) Pin2. 8 (Reg; îf silhă) Trunchi de copac (cu diametru aproape egal la ambele capete). 9 (Bot; reg; îf silhă) Coada-calului (Hippuris vulgaris).
23. [MDA2] sihlebe[1] sf vz sihlă
24. [MDA2] sihlie sf vz sihlă
25. [MDA2] silbă sf vz sihlă
26. [MDA2] silcă2 sf vz sihlă
27. [MDA2] țâhlă[1] sf vz sihlă
28. [MDA2] țârlă sf vz sihlă
29. [MDA2] țihlă1 sf vz sihlă
30. [MDA2] țilhă sf vz sihlă
31. [CADE] ❍ȚIHLĂ 👉 SIHLĂ.
32. [DEX '98] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.
33. [DEX '98] ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.
34. [DLRLC] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variante: silhă (COȘBUC, P. I 161), țihlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.
35. [DLRLC] ȚIHLĂ s. f. v. sihlă.
36. [Șăineanu, ed. VI] sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].
37. [Scriban] síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). – Mold. sî-. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.
38. [Scriban] sîlhă V. sihlă.
39. [Scriban] țíhlă, țihlíș, V. sihl-.
40. [Scriban] țîhlă, țîhliș, V. sihl-.
41. [DOOM 3] sihlă (desp. si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle
42. [DOOM 2] sihlă (si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle
43. [MDO] sihlă
44. [DER] sihlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).
45. [DRAM 2021] sílhă, s.f. v. sălhă („pădure deasă”).
46. [DRAM 2015] silhă, s.f. – v. sălhă („pădure deasă”).
47. [DRAM] silhă, s.f. – v. sălhă.
48. [DAR] sihlă, sihle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.
49. [DRAM 2015] săhelbe, (sehelbe), s.n. – (reg.) Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe V. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. ♦ (top.) Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”) (DEX).
50. [DRAM 2015] sălhă, sălhe, (silhă, sâlhă), s.f. – (reg.; înv.) Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. ♦ (top.) Sâlha, pădure, deal în Botiza și Rozavlea (Vișovan, 2005). „Cuvânt pe cale de dispariție în Maramureș” (idem); Sâlhuță, mlaștină situată sub Vf. Măgura Mică, în Munții Lăpușului (Timur, 2007: 39). – Din silha, sihla (cf. lat. silva) (MDA).
51. [DRAM] săhelbe, (sehelbe), s.n. – Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe v. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”).
52. [DRAM] sălhă, -e, (silhă, sâlhă), s.f. – Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. – Din silha, sihla (cf. lat. silva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL