Definiție și ce înseamnă silhui

1. [DEX '09] SILHUI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. – Silhă + suf. -ui.

2. [MDA2] silhui2 vr [At: CHIRIȚESCU, GR. 254 / Pzi: ~esc / E: silhui] 1 (Reg) A se juca. 2 A se alinta.

3. [MDA2] silhui1, ~e a [At: COȘBUC, P. I, 55 / V: (reg) săl~, sâl~, sel~ / Pl: ~, ~e / E: silhă + -ui] 1 (Pop; d. locuri, terenuri etc.) Acoperit cu sihlă (1). 2 (D. păduri) De nepătruns Si: des. 3 (Fig; d. ființe) Zăpăcit.

4. [DEX '98] SILHUI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. – Silhă + suf. -ui.

5. [DLRLC] SILHUI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic, pustiu. Plop negru, încrustat în ger Și-ncremenit subt lună Cu rămuriș de zgură și de fier... Învață-mă să uit lumina verii Și-n cîmp silhui, Să dau tristețea mea tăcerii. TOPÎRCEANU, B. 86. Voineasa, sat mare și bogat, tăinuit în mijlocul codrilor silhui. VLAHUȚĂ, R. P. 91. ♦ Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic. Nu s-astîmpăra Nici cît bați în palme, și-alerga silhuie, O trudea vreo taină și-ar fi vrut s-o spuie Și de multă trudă, n-a vorbit de loc. COȘBUC, P. I 245.

6. [Scriban] silhúĭ, -úĭe adj. (d. silhă). Cjb. Codri, munțĭ silhuĭ, codri, munțĭ nepîngarițĭ de om, neumblațĭ. – Și sî-.

7. [MDA2] sălhui, ~uie a vz silhui1

8. [MDA2] sâlhui, ~e a vz silhui1

9. [MDA2] selhui, ~ie a vz silhui1

10. [Șăineanu, ed. VI] sâlhuiu a. păduros: prin munți sâlhui COȘBUC.

11. [Șăineanu, ed. VI] silhuiu a. coperit de codri: munți silhui COȘBUC.

12. [Scriban] sîlhúĭ, V. silhuĭ.

13. [DOOM 3] silhui (pop.) adj. m., pl. silhui; f. sg. și pl. silhuie

14. [DOOM 2] silhui adj. m., pl. silhui; f. sg. și pl. silhuie

15. [DAR] silhui2, silhuiesc, vb. IV refl. (reg.) a se juca, a se alinta.

16. [DAR] sâlhui, -ie, adj. (înv.) păduros.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] silemet n. V. selimet. 2. [Scriban] silemét V. selemet. 3. [Șăineanu, […]
1. [DEX '96] GUȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă […]
1. [DEX '09] SILEN, sileni, s. m. (în mitologia greacă) Nume dat satirilor bătrâni; p. […]
1. [DEX '09] SILENIC, -Ă, silenici, -ce, adj. (Rar) (Ca) de silen. – Silen + […]
1. [MDA2] silențiar sm [At: DN3 / P: ~ți-ar / Pl: ~i / E: it […]
1. [DEX '09] SILENȚIATOR, silențiatoare, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: […]
1. [DEX '09] SILENȚIOZITATE s. f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui vehicul etc. […]
1. [DEX '09] SILENȚIU s. n. (Înv.) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silențium s. n.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro