1. [DLRLC] SILFĂ, silfe, s. f. 1. Silfidă (1). 2. Insectă din ordinul coleopterelor, de formă ovală și turtită, făcînd parte din grupul silfidelor; se hrănește cu materii organice în descompunere (Silpha atrata).
2. [DEX '09] SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.
3. [DN] SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus].
4. [MDN '00] SILF, -Ă s. m. f. (mit.) geniu al aerului, la celți. (< fr. sylphe, lat. sylphus)
5. [DOOM 3] silfă (rar) s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe
6. [DOOM 2] silfă (rar) s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL