Definiție și ce înseamnă silex

1. [DEX '09] SILEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), care datează din epoca de piatră. – Din fr. silex, lat. silex.

2. [MDA2] silex sn [At: MARIN, PR. I, 176/27 / Pl: ~uri / E: fr silex, lat silex, ~icis] 1 Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună Si: cremene, (reg) beabe, beancă, beuță, bicaș. 2 (Mpl) Obiect, instrument din silex (1), care datează din epoca de piatră.

3. [DLRLC] SILEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură. De la custura grosolană de silex, ori de la întîiul cuțit de plug... și pînă la perfecționatele instrumente aratorii din zilele noastre, ce cale uriașă am străbătut. ANGHEL, PR. 81. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), datînd din epoca de piatră. M-am urcat pre măgură, întîmpinînd în toate părțile fragmente de olărie dacă și sfărîmături de silexuri. BOLLIAC, O. 266.

4. [DN] SILEX s.n. 1. Rocă silicioasă, foarte dură; cremene. 2. Obiect de silex (1) datînd din epoca de piatră. [Pl. -xuri. / < fr. silex, cf. lat. silex – piatră].

5. [MDN '00] SILEX s. n. 1. rocă silicioasă foarte dură, din calcedonie și opal, de culori diferite; cremene. 2. obiect de silex (1) din epoca de piatră. (< fr., lat. silex)

6. [Șăineanu, ed. VI] silex n. cremene.

7. [Scriban] *sílex n. și *sílice n. și f. (lat. silex, silicis, m. și f. Cp. cu borax). Cremene. Siliciu oxigenat (cŭarț, gres, nisip).

8. [DOOM 3] silex s. n., (obiecte) pl. silexuri

9. [DOOM 2] silex s. n., (obiecte) pl. silexuri

10. [Petro-Sedim] silex, (engl.= siliex) accident silicios (din opal sau calcedonie) care se detașează ușor din roca gazdă (de obicei un calcar). Sin. flint (folosit în literatura anglo-saxonă).

11. [DE] SÍLEX (< fr., lat.) s. n. Formație silicioasă foarte fin cristalizată sau amorfă, de formă lenticulară sau neregulată, cu dimensiuni centimetrice sau decimetrice, care ia naștere în rocile calcaroase. Este dur și are culoarea cenușie, gălbuie sau brună și spărtură concoidală. În Paleolitic a fost folosit pentru confecționarea uneltelor și armelor și mult timp pentru obținerea focului datorită scânteilor pe care le produce prin izbire cu un corp ascuțit. În prezent se folosește la prepararea emailului, faianței și ca abraziv. Fragmentele de s. sunt numite popular cremene.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro