1. [DEX '09] SILABISIT s. n. Faptul de a silabisi. – V. silabisi.
2. [MDA2] silabisit2, ~ă a [At: TEODOREANU, M. U. 242 / Pl: ~iți, ~e / E: silabisi] Care este despărțit în silabe.
3. [MDA2] silabisit1 sn [At: DL / Pl: ? / E: silabisi] 1-4 Silabisire (1-4). 5 (Îlav) Pe ~e Silabisind.
4. [DLRLC] SILABISIT s. n. Faptul de a silabisi. ◊ Expr. Pe silabisite = rostind silabă cu silabă; silabisind. De la nea Nicuță apucasem să citesc pe silabisite. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. – Formă gramaticală: (în expr.) silabisite.
5. [DEX '09] SILABISI, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillávizo (după silabă).
6. [MDA2] silabisa v vz silabisi
7. [MDA2] silabisi vt(a) [At: PETROVICI, P. 63/22 / V: (înv) ~sa, ~iza, ~izi, ~avisi / Pzi: ~sesc / E: ngr συλλάβισα (aor al lui συλλαβίζω) după silabă] 1-2 (C. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A pronunța sau a citi despărțind în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief). Si: (înv) a silabisi2 (1-2). 3-4 (Pex) A pronunța sau a citi rar Si: (înv) a buchirisi, a silabi2 (3-4), (rar) a sloveni, (fam) a bucheri.
8. [MDA2] silabiza v vz silabisi
9. [MDA2] silabizi v vz silabisi
10. [MDA2] silavisi v vz silabisi
11. [DEX '98] SILABISI, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).
12. [DLRLC] SILABISI, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe (din stîngăcie sau din dorința de a pune cuvîntul în relief); p. ext. a pronunța sau a citi rar. Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128. Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Absol. Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489. Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88. Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159. ♦ Fig. A descifra cu greu (o inscripție, un text, un autor). Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG. – Variantă: (neobișnuit) silabiza, silabizez (HASDEU, I. V. 136), vb. I.
13. [DLRLC] SILABIZA vb. I v. silabisi.
14. [Șăineanu, ed. VI] silabisì v. a împreuna literele în silabe.
15. [Scriban] *silabisésc v. tr. (ngr. syllavizo infl. de silabă). Citesc silabă cu silabă ca să învăț a citi.
16. [DOOM 3] silabisit s. n.
17. [DOOM 2] silabisit s. n.
18. [DOOM 3] silabisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisesc, 3 sg. silabisește, imperf. 1 silabiseam; conj. prez. 1 sg. să silabisesc, 3 să silabisească
19. [DOOM 2] silabisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisesc, imperf. 3 sg. silabisea; conj. prez. 3 să silabisească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL