1. [DEX '09] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.[1]
2. [DEX '09] SILHĂ s. f. v. sihlă.
3. [DEX '09] ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.
4. [MDA2] sahelbe sf vz sihlă[1]
5. [MDA2] salbă2 sf vz sihlă[1]
6. [MDA2] salhă sf vz sihlă
7. [MDA2] săhelbă sf vz sihlă
8. [MDA2] săhelbe sf vz sihlă
9. [MDA2] săhoalbe sf vz sihlă
10. [MDA2] sălhă[1] sf vz sihlă
11. [MDA2] săluă sf vz sihlă
12. [MDA2] sâlhă[1] sf vz sihlă
13. [MDA2] sâluă[1] sf vz sihlă
14. [MDA2] sâlvă sf vz sihlă
15. [MDA2] sârlă sf vz sihlă
16. [MDA2] sehelbă sf vz sihlă
17. [MDA2] sehelbe sf vz sihlă
18. [MDA2] selbă1 sf vz sihlă
19. [MDA2] seleherb[1] s vz sihlă
20. [MDA2] sihlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: selbă (Pl: selbe și selbi), (îrg) silhă, (înv) salbă, (reg) sihelbe[1], sahelbe, săhelbă, săhelbe, săhoalbe, săluă, sehelbă (Pl: sehelbe și sehelbi), sehelbe, selecherb s, silhă[2], sâluă, sârlă, țârlă, țihlă, țilhă, (îvr) silbă, silcă, salhă, sâlvă, (nob) sihlie[3] (A: nct) / Pl: ~le / E: ns cf lat silva] 1 Pădure deasă (de copaci tineri) Si: hățiș, (reg) sihlete, sihliș, sâhlar, sâhlărie, sâhliște, țihloacă. 2 (Zlg; reg; îc) Cocoș-de-~ Cocoș-sălbatic. 3 (Reg) Loc defrișat (pe care au crescut tufișuri). 4 (Mtp; reg) Zână a pădurii. 5 (Trs) Brad (1). 6 (Trs) Molid. 7 (Trs) Pin2. 8 (Reg; îf silhă) Trunchi de copac (cu diametru aproape egal la ambele capete). 9 (Bot; reg; îf silhă) Coada-calului (Hippuris vulgaris).
21. [MDA2] sihlebe[1] sf vz sihlă
22. [MDA2] sihlie sf vz sihlă
23. [MDA2] silbă sf vz sihlă
24. [MDA2] silcă2 sf vz sihlă
25. [MDA2] silhă sf vz sihlă
26. [MDA2] țâhlă[1] sf vz sihlă
27. [MDA2] țârlă sf vz sihlă
28. [MDA2] țihlă1 sf vz sihlă
29. [MDA2] țilhă sf vz sihlă
30. [CADE] ❍ȚIHLĂ 👉 SIHLĂ.
31. [DEX '98] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.
32. [DEX '98] ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.
33. [DLRLC] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variante: silhă (COȘBUC, P. I 161), țihlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.
34. [DLRLC] ȚIHLĂ s. f. v. sihlă.
35. [Șăineanu, ed. VI] sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].
36. [Șăineanu, ed. VI] silhă f. Buc. V. sâlhă.
37. [Scriban] síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). – Mold. sî-. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.
38. [Scriban] sîlhă V. sihlă.
39. [Scriban] țíhlă, țihlíș, V. sihl-.
40. [Scriban] țîhlă, țîhliș, V. sihl-.
41. [DOOM 3] sihlă (desp. si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle
42. [DOOM 2] sihlă (si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle
43. [MDO] sihlă
44. [DER] sihlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).
45. [DE] SIHLA, Schitul ~ v. Vânători-Neamț.
46. [D.Religios] Teodora de la Sihla (sec. 17), sfântă cuvioasă n. în com. Vânători, jud. Neamț, pe la 1650. Căsătorită și neavând copii, s-a călugărit la schitul Vărzărești, jud. Vrancea, iar soțul său la schitul Poiana Mărului, jud. R.-Sărat. Sfânta Teodora a ajuns la schitul Sihla, apoi s-a retras într-o peșteră din apropiere, unde a viețuit în sihăstrie până la moarte și unde a fost înmormântată. În 1852 moaștele ei au fost strămutate la lavra Pecerska din Kiev și așezate într-o raclă, pe care scrie: „Sfânta Teodora din Carpați”. A fost canonizată de Sf. Sinod al Bis. Ortodoxe Române la 20 iunie 1992, fiind sărbătorită la 7 august.
47. [DAR] sihlă, sihle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.
48. [DRAM 2015] săhelbe, (sehelbe), s.n. – (reg.) Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe V. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. ♦ (top.) Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”) (DEX).
49. [DRAM 2015] sălhă, sălhe, (silhă, sâlhă), s.f. – (reg.; înv.) Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. ♦ (top.) Sâlha, pădure, deal în Botiza și Rozavlea (Vișovan, 2005). „Cuvânt pe cale de dispariție în Maramureș” (idem); Sâlhuță, mlaștină situată sub Vf. Măgura Mică, în Munții Lăpușului (Timur, 2007: 39). – Din silha, sihla (cf. lat. silva) (MDA).
50. [DRAM 2015] silhă, s.f. – v. sălhă („pădure deasă”).
51. [DRAM] săhelbe, (sehelbe), s.n. – Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe v. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”).
52. [DRAM] sălhă, -e, (silhă, sâlhă), s.f. – Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. – Din silha, sihla (cf. lat. silva).
53. [DRAM] silhă, s.f. – v. sălhă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL