Definiție și ce înseamnă sigurefsi

1. [DEX '09] SIGURIPSI, siguripsesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din sigur.

2. [MDA2] siguripsi [At: PRAV. COND. (1780), 138 / V: ~refsi, ~repsi, ~revsi, ~ifsi, ~isi, ~ivsi, sugur~, a~ / Pzi: ~sesc / E: ngr σιγούρεφα (aor σιγουρεύω)] (Înv) 1-2 vtr (Fin) A (se) asigura (2-3). 3-4 vt (Îe) A ~ vama A achita (sau a percepe) taxele vamale necesare transportării unor obiecte. 5-6 vti (C. i. drepturi, avantaje, produse etc.) A garanta (2-3). 7-8 vtr A (se) asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc. 9-10 vtr A (se) pune la adăpost. 11-12 vtr A (se) încredința.

3. [DEX '98] SIGURIPSI, siguripsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din sigur.

4. [DLRLC] SIGURIPSI, siguripsesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri, a pune la adăpost. Scot... lucrurile, siguripsindu-le de primejdie. DRĂGHICI, R. 232.

5. [MDA2] sigurefsi v vz siguripsi

6. [MDA2] sigurepsi v vz siguripsi

7. [MDA2] sigurevsi v vz siguripsi

8. [MDA2] sigurifsi v vz siguripsi

9. [MDA2] sigurisi v vz siguripsi

10. [MDA2] sigurivsi v vz siguripsi

11. [MDA2] suguripsi v vz siguripsi

12. [Scriban] siguripsésc v. tr. (d sigur cu sufixu ngr. -ipsesc ca’n honipsesc). Sec. 19. Asigur, pun în siguranță. – Și -efsesc și -ifsesc.

13. [DOOM 3] siguripsi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siguripsesc, 3 sg. siguripsește, imperf. 1 siguripseam; conj. prez. 1 sg. să siguripsesc, 3 să siguripsească

14. [DOOM 2] siguripsi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siguripsesc, imperf. 3 sg. siguripsea; conj. prez. 3 să siguripsească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Scriban] sfărămíță f. Fărămiță. 2. [Scriban] fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o […]
1. [MDA2] sfărșang s [At: (a. 1746) IORGA, S. D. XII, 44 / Pl: ? […]
1. [DEX '09] SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; […]
1. [DEX '09] SFĂTOȘENIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. […]
1. [MDA2] sfătoși vr [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~șesc / E: sfătos] (Reg) […]
1. [MDA2] sfătoșie sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: (rar) ~ii / […]
1. [DEX '09] SFĂTUIALĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. […]
1. [MDA2] sfătuință sf [At: DOSOFTEI, PS. 60/18 / Pl: ~țe / E: sfătui + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro