1. [DEX '09] SIGNORIE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în Evul Mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în Evul Mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria.
2. [MDA2] signorie sf [At: DEX / P: sinio~ / Pl: ~ii / E: it signoria] 1 Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în Evul Mediu târziu și în Renaștere. 2 Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în Evul Mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. 3 Locul unde se afla signoria (2).
3. [DEX '98] SIGNORIE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în evul mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria.
4. [DN] SIGNORIE s.f. Organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie. ♦ Localul unde era instalată această instituție. [Pron. -nio-, gen. -iei. / < it. signoria].
5. [MDN '00] SIGNORIE s. f. organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie; localul, reședința ei. (< it. signoria)
6. [DOOM 3] signorie [gn pron. it. n’] (desp. si-gno-) s. f., art. signoria, g.-d. art. signoriei; pl. signorii, art. signoriile (desp. -ri-i-)
7. [DOOM 2] !signorie [gn pron. ni] (si-gno-) s. f., art. signoria, g.-d. art. signoriei; pl. signorii, art. signoriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL