1. [DN] SIGMATICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzînd semnificația lingvistică. [Gen. -cii. / < fr. sigmatique].
2. [DEX '09] SIGMATIC, -Ă, sigmatici, -ce, adj. Care se caracterizează prin prezența unui sigma. – Din fr. sigmatique.
3. [MDA2] sigmatic, ~ă [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sigmatique] (Rar) 1 a Care se caracterizează prin prezența unui sigma (1). 2 sf Parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică.
4. [DN] SIGMATIC, -Ă adj. Care se caracterizează prin prezența unei sigma. [< fr. sigmatique].
5. [MDN '00] SIGMATIC, -Ă I. adj. (despre forme lingvistice) caracterizat printr-un infix. II. s. f. parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. (< fr. sigmatique)
6. [DOOM 3] sigmatic adj. m., pl. sigmatici; f. sigmatică, pl. sigmatice
7. [DOOM 2] sigmatic adj. m., pl. sigmatici; f. sigmatică, pl. sigmatice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL