1. [MDA2] sictirisi vt [At: POLIZU / Pzi: ~sesc / E: sictir + -isi] (Înv) 1-5 A sictiri (1, 3, 5, 7-8).
2. [DEX '09] SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.
3. [MDA2] sătiri v vz sictiri
4. [MDA2] sictiri [At: KLEIN, D. 426 / V: (îrg) sit~ (Pzi: 3 sitirește 3 și (reg) sitire) (reg) săt~ / Pzi: ~resc / E: sictir] 1-2 vtr (Fam) A(-și) adresa cuvântul injurios „sictir” Si: (înv) a sictirisi (1). 3-4 vtr (Pex) A (se) drăcui (1-2). 5-6 vtr (Pgn) A (se) înjura. 7 vt (C. i. oameni) A alunga adresând cuvinte injurioase Si: (înv) a sictirisi (4). 8 vt (Pex) A îndepărta în mod grosolan pe cineva Si: (înv) a sictirisi (5). 9 vr A pleca repede de undeva Si: (fam) a se căra.
5. [MDA2] sitiri v vz sictiri
6. [DLRLC] SICTIRI, sictiresc, vb. IV. Tranz. A alunga înjurînd, a înjura. Hai pașol cu capra, du-te, strigă ea, și-l sictirește. CONTEMPORANUL, III 206. Domnia banii că lua Și pe Stanca-o sictirea. MAT. FOLK. 122. El o sictiri, îi trase două palme și trimețînd-o la gîște, se sui pe cal și plecă la bal. ȘEZ. VI 174.
7. [Scriban] sictirésc v. tr. (d. sictir). Triv. Alung cu vorba „sictir”.
8. [DOOM 3] sictiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, 3 sg. sictirește, imperf. 1 sictiream; conj. prez. 1 sg. să sictiresc, 3 să sictirească
9. [DOOM 2] sictiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, imperf. 3 sg. sictirea; conj. prez. 3 să sictirească
10. [Argou] sictiri, sictiresc I. v. t. a insulta, a înjura (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se enerva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL