1. [MDA2] siclu sm [At: PO 77/23 / V: siglă sf, (îvt) ~s, ~ș, ~loș sm, secelă sf, șicluș, șucluș sm / Pl: ~li / E: ml siclus, vsl сиклъ, сикло, ngr σίκλος] 1 (La vechii evrei) Unitate de măsură pentru greutăți, cu o valoare de aproximativ 6 grame. 2 Monedă cu greutatea de un siclu (1).
2. [MDN '00] SICLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus)
3. [Scriban] *síclu m. (lat. siclus, d. ebr. šekel). La vechiĭ Evreĭ, o greutate și o monetă de 6 grame.
4. [MDA2] secelă sf vz siclu
5. [MDA2] sicloș sm vz siclu
6. [MDA2] siclus sm vz siclu
7. [MDA2] sicluș sm vz siclu
8. [MDA2] siglă2 sf vz siclu
9. [MDA2] șiclu1 sn [At: ALR SN III h 96/316 / Pl: (1-2) ~uri / E: mg sikló „alunecos”] 1 (Reg) Ghețuș (1). 2 (Trs) Pământ alunecos, moale1. 3 (Reg) Murdărie care se depune pe sticle, oale etc. 4 (Reg) Lapoviță.
10. [MDA2] șicluș sm vz siclu
11. [DAR] siclu, sicli, s.m. (înv.) 1. unitate de măsură veche, cu o valoare de 6 grame. 2. monedă cu greutate de un siclu (6 grame).
12. [DAR] șiclu, șicluri, s.n. (reg.) 1. ghețuș, alunecuș. 2. (despre terenuri) pământ alunecos, moale, argilos. 3. murdărie depusă pe sticle, oale etc. 4. lapoviță. 5. hârtie, piele poleită.
13. [DRAM 2021] șíclu, s.n. (reg.) Staniol: „Să duce la oraș și cumpără niște șiclu de aiesta, care să pune la Crăciun pă pom” (Bilțiu, 2007: 214). – Lat. ciclus, siclus, prin interm. ebr. šekel (Scriban); cf. șic (MDA).
14. [DRAM 2015] șiclu, s.n. – (reg.) Staniol (Bilțiu, 2007; Faiciuc, 2008). – Lat. ciclus, siclus, prin interm. ebr. šekel (Scriban); cf. șic (< magh. sik, srb. šik) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL