Definiție și ce înseamnă sibilant

1. [DEX '09] SIBILANT, -Ă, sibilante, adj. (în sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.

2. [MDA2] sibilant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 372 / Pl: ~e / E: fr sibilant] 1 a (Îs) Consoană ~ă sau sunet ~ Consoană constrictivă (sau fricativă) prepalatală sau postalveolară (în limba română consoanele „ș” și „j”) Si: consoană șuierătoare. 2 a (Îas) Consoană constrictivă (sau fricativă) dentală sau alveolară (în limba română consoanele „s” și „z”) Si: consoană siflantă. 3 av Șuierător.

3. [DEX '98] SIBILANT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.

4. [DLRLC] SIBILANT, -Ă, sibilanți, -te, adj. (În expr.) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vîrfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. Rezonatorul acesta dintre dosul limbii și partea posterioară a palatului dă consoanelor ș, j acel zgomot caracteristic de fricțiune, acel șuierat după care au fost numite șuierătoare sau sibilante. GRAM. ROM. I 67.

5. [DN] SIBILANT, -Ă adj. Șuierător, siflant. ♦ Consoană sibilantă (și s.f. ) = consoană șuierătoare sau siflantă. [< fr. sibilant].

6. [MDN '00] SIBILANT, -Ă adj., s. f. siflant(ă). (< fr. sibilant)

7. [Scriban] *sibilánt, -ă adj. (lat. sibilans, -ántis. V. șuĭer). Gram. Șuĭerător, ca sunetele s, ș, z, j.

8. [Șăineanu, ed. VI] sibilantă f. Gram. consoană ce produce un șuerat: j, s, ș sunt sibilante.

9. [DOOM 3] sibilant adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. sibilantă (consoană ~), pl. sibilante

10. [DOOM 2] !sibilant adj. m; f. sibilantă, pl. sibilante

11. [DOOM 3] sibilantă s. f., g.-d. art. sibilantei; pl. sibilante

12. [DOOM 2] sibilantă s. f., g.-d. art. sibilantei; pl. sibilante

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro