1. [DEX '09] SIBARIT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.
2. [MDA2] sibarit, ~ă smf [At: GOLESCU, E. 327/17 / Pl: ~iți, ~e / E: fr sybarite, lat Sybarita] 1 Locuitor al orașului antic Sybaris. 2 (Fig) Persoană care se dedă unor plăceri rafinate și care trăiește în lux, lene și desfrâu.
3. [DLRLC] SIBARIT, -Ă, sibariți, -te, s. m. și f. Persoană care trăiește în lux și în petreceri (așa cum trăiau odinioară locuitorii din Sybaris). Petroniu... ne descrie viața unui sibarit din vremile imperiului. ODOBESCU, S. I 53. ♦ (Adjectival) Luxos, îmbelșugat. Oferind colegilor săi, străini veniți în Romînia... o somptuoasă și sibarită ospitalitate în castelul său. M. I. CARAGIALE, C. 158.
4. [DN] SIBARIT, -Ă s.m. și f. Persoană înclinată spre o viață de lux și desfrîu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraș antic în Italia].
5. [MDN '00] SIBARIT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieți de lux și desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris)
6. [Șăineanu, ed. VI] sibarit m. 1. locuitor din Sybaris; 2. fig. om moleșit și voluptos.
7. [Scriban] *sibarít, -ă adj. (vgr. Sybarites, lat. Sybarita, locuitor din Sybaris, oraș grecesc în sudu Italiĭ, unde era mare lux și lene). Om luxos, rafinat și moleșit.
8. [DOOM 3] sibarit (livr.) adj. m., s. m., pl. sibariți; adj. f., s. f. sibarită, pl. sibarite
9. [DOOM 2] sibarit (livr.) adj. m., s. m., pl. sibariți; adj. f., s. f. sibarită, pl. sibarite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL