1. [Șăineanu, ed. VI] sgârià v. 1. a face o tăietură ușoară pe piele cu ceva ascuțit în vârf (unghie, ghiară, ac): pisica m’a sgâriat; 2. a roade d’asupra: gulerul îl sgârie; 3. a scrie rău: a sgâria hârtia. [Vechiu-rom. dărià, a sgâria («și își dăriea fața». MOXA) = slav. DŬRATI, SŬDRATI].
2. [DLRLC] ZGÎRIE-NORI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. [în S.U.A.] milioane de șomeri bătătoresc drumurile în căutarea lucrului, milioane de americani trăiesc nu în zgîrie-nori, ci în bordeie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 1/1. ◊ (Adjectival, invar.) Acolo au năvălit din plin blocurile zgîrie-nori. RALEA, O. 134.
3. [DLRM] ZGÎRIE-NORI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. – Din zgîrie + nor (după it. gratta-nuvole, engl. sky-scraper).
4. [DOOM 3] zgârie-nori (desp. -ri-e-) s. m., pl. zgârie-nori, art. zgârie-norii
5. [DOOM 2] zgârie-nori (-ri-e-) s. m., pl. zgârie-nori
6. [IVO-III] sgârie-nori invar.
7. [IVO-III] sgâriu, -rii 2, -rie 3, -riam 1 imp.
8. [DER] sgîria (-ii, -at), vb. – A rîcîi cu unghiile sau cu ghearele. – Var. zgîria. Megl. zgair, zgăirari. Lat. excoriāri „a strivi”, de la corium (Niermeyer 389), cf. it. scuoiato, prov. escoriatz (Rom., II, 341). Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîria < sl. sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din sec. XVII, dăria, sderia, din sl., dar probabil diferite de vb. sgîria); din lat. *excariāre, de la caries (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; cf. împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un lat. *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch. Rom., VI, 267); din v. germ. skeren, cf. calabr. sgarrare, milan. szagá (Pușcariu, Dacor., I, 604); din lat. scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 7662); din lat. *scaberāre < scaber (Candrea). Der. sgîrie-brînză, s. m. (avar, zgîrcit); sgîriac (var. sgîrieci), s. n. (compas de tîmplar); sgîrie-nori, s. m. (bloc înalt), traducere din fr. gratte-ciel; sgîrîietură, s. f. (tăietură superficială); sgîrios, adj. (care zgîrie).
9. [DER] ZGÎRIE-NORI s. m. (v. zgîria (3)) [sil. -ri-e-] (trad. din fr. gratte-ciel) [morf. DOOM]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL