Definiție și ce înseamnă sgândărire

1. [Șăineanu, ed. VI] sgândărì v. 1. a ațâța: nu sgândări focul; 2. a irita: a sgândări o rană; 3. fig. a atinge în treacăt: a sgândări o chestiune. [Origină necunoscută].

2. [IVO-III] sgândăresc, -ream 1 imp.

3. [DER] sgîndări (-resc, -it), vb. – 1. A rîcîi o rană nevindecată. – 2. A irita, a excita. – Var. zgîndări. Origine necunoscută, dar probabil expresivă. Legătura cu sl. žigati „a arde” (Cihac, II, 158) nu pare posibilă; cu sgănciuli (Scriban) nu se potrivește.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Scriban] sfărămíță f. Fărămiță. 2. [Scriban] fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o […]
1. [MDA2] sfărșang s [At: (a. 1746) IORGA, S. D. XII, 44 / Pl: ? […]
1. [DEX '09] SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; […]
1. [DEX '09] SFĂTOȘENIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. […]
1. [MDA2] sfătoși vr [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~șesc / E: sfătos] (Reg) […]
1. [MDA2] sfătoșie sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: (rar) ~ii / […]
1. [DEX '09] SFĂTUIALĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. […]
1. [MDA2] sfătuință sf [At: DOSOFTEI, PS. 60/18 / Pl: ~țe / E: sfătui + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro