1. [Șăineanu, ed. VI] sgrepț(or)à (sgripțăna) v. Mold. a se cățăra. V. sgripțor.
2. [DER] sgrepțăna (-eapțăn, -at), vb. – 1. A se cățăra agățîndu-se. – 2. A se scărpina, a rîcîi. – Var. sgrepț(ăn)a, (s)gripsăna, grăpțăna, grăpsăna. Creație expresivă (Tiktin), cf. sl. greti, grebsti „a rîcîi”, ngr. γρατσουνίζω „a zgrepțăna”, germ. grapsen. Legătura cu lat. excarpitiāre (Giuglea, LL, II, 34) nu este probabilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL